Doamnelor și domnilor republicani. Convinși sau de complezență. Mai vechi sau mai noi. Mai informați sau mai puțin informați. Băsiști ori nebăsiști.
Vă rog să nu mai dați cu piatra dacă nu vă convin opiniile mele. Încercați să păstrați aparența unui dialog. Să mimați măcar o minimă toleranță față de cei care nu gândesc aidoma dumneavoastră.
Da, sunt monarhist. Nu de azi, de ieri. Din 1990. Sunt monarhist de principiu. Cred în continuare că monarhia constituțională este forma cea mai potrivită de guvernământ pentru România. Din varii motive.
Nu vreau să intru, aici și acum, în polemică. Vă dau un singur argument. Un monarh este (sau ar trebui să fie) deasupra tuturor jocurilor politice. Ca un arbitru. Spre deosebire de un președinte care va juca totdeauna în echipa celor care l-au susținut.
Asta nu înseamnă însă că aș opta mâine pentru revenirea la monarhie. Cel puțin, nu în actuala formulă. În care moștenirea Regelui Mihai a ajuns pe mâna unor persoane suspecte. Ca principele de operetă Radu Duda.
De altfel, în toți acești 25 de ani, am votat și eu, ca și dumneavoastră, la alegerile prezidențiale. De fiecare dată, cu cine am considerat că era cel mai potrivit la momentul dat: Ion Rațiu în 1990, Emil Constantinescu în 1992 și 1996, Mugur Isărescu în 2000, Traian Băsescu în 2004 și 2009, Klaus Iohannis în 2014.
Dacă mă uit în urmă, aș vota la fel și azi!
Revenind la chestiunea monarhică, adaug apăsat că sunt și eu scârbit – cum am mai scris în manifestul „Mi-e scârbă!“, pe care vi-l reamintesc mai jos, și cum am repetat deunăzi – să văd în preajma familiei regale cele mai toxice personaje ale istoriei noastre recente. De la un bolșevic ca Ion Iliescu la un turnător ca Dan Voiculescu, de la un corupt ca Adrian Năstase la un plagiator ca Victor Ponta.
În concluzie, dragi republicani, înainte să mă faceți cum vă vine la gură, aduceți-vă aminte de vorbele lui Rațiu, el însuși monarhist, dar candidat la președinție: “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”.
• Mi-e scârbă să-l văd pe fostul președinte Emil Constantinescu – pe care l-am votat de două ori, în ’92 și ’96, a doua oară cu succes – cum îi închină osanale actualului premier pentru eforturile făcute, culmea ironiei, în vederea cinstirii eroilor anticomuniști și a foștilor deținuți politici!
• Mi-e scârbă să-l văd pe Victor Ciorbea – pe care l-am susținut atunci când a devenit întâiul premier necomunist al României de după ’89 – cum face pe avocatul nu al poporului, ci al PSD-ului!
• Mi-e scârbă să le văd pe surorile Coposu – al căror frate a fost idolul politic al generației mele – cum deapănă amintiri la televiziunea de casă a securistului și pușcăriașului Dan Voiculescu!
• Mi-e scârbă să-l văd pe istoricul Marius Oprea – care ne-a deschis ochii cu dezvăluirile sale despre regimul comunist – cum se prinde din mers în hora jucată de liberalul roșu Popescu Tăriceanu cu urmașii PCR-ului!
• Mi-e scârbă să-l văd pe guvernatorul Mugur Isărescu – pe care l-am votat în primul tur al alegerilor din 2000 – cum cauționează tacit dezastrul economic al unei Românii guvernate de incompetență și corupție!
• Mi-e scârbă să văd actori cu oarecare aplecare către studiu – pentru că la sportivi nu pot avea nicio pretenție de natură intelectuală – cum își declară dragostea nețărmurită pentru un plagiator dovedit ca Victor Ponta!
• Mi-e scârbă să văd foști jurnaliști ca Radu Călin Cristea sau Christian Mititelu – pe care-i ascultam odinioară la “Europa Liberă” sau BBC – cum s-au transformat în slugile puterii pentru a-și păstra sinecura călduță din CNA!
• Mi-e scârbă să văd oameni de afaceri – cei care n-au dosare penale pe rol și trebuie să-i credem pe cuvânt că au făcut cinstit primul milion – cum cotizează din greu pentru socialiști sau, în cel mai fericit caz, se pitesc în boscheți de frica lor!
• Mi-e scârbă să văd un lider maghiar ca Hunor Kelemen – a cărui formațiune face parte, tradițional, din familia europeană a Dreptei – cum încearcă să-i păcălească pe conaționalii săi să voteze, într-o alianță contra firii cu Vadim Tudor, un reprezentant al Stângii, și încă unul care-și face campanie cu teme naționalist-xenofobe!
• În fine, mi-e scârbă să-mi văd confrații – cei care nu și-au lepădat încă haina de gazetar pentru a deveni propagandiști cu acte-n regulă – cum se fac de râs în fața publicului pentru câțiva arginți primiți, în loc de leafă, la sfârșitul fiecărei luni!