*Eleva Liceului de Artă a trăit şi dezamăgiri şi bucurii la fel de mari cu teatrul, dar nu s-a plictisit niciodată de el
Un mare talent al oamenilor care au legătură cu scena şi cu publicul este simţul umorului. Regula ne face excepţie nici când este vorba despre Andreea Lăcătuş, o adolescentă care are până acum câteva reprezentaţii la scenă deschisă, un mare premiu câştigat cu echipa profesorului Constantin Adrian cu piesa „Eu când vreau să fluier, fluier” şi un vis la fel de mare: să intre la regie-teatru.
*Eleva Liceului de Artă a trăit şi dezamăgiri şi bucurii la fel de mari cu teatrul, dar nu s-a plictisit niciodată de el
Un mare talent al oamenilor care au legătură cu scena şi cu publicul este simţul umorului. Regula ne face excepţie nici când este vorba despre Andreea Lăcătuş, o adolescentă care are până acum câteva reprezentaţii la scenă deschisă, un mare premiu câştigat cu echipa profesorului Constantin Adrian cu piesa „Eu când vreau să fluier, fluier” şi un vis la fel de mare: să intre la regie-teatru. „Nu prea simt eu că am os de actor, aşa cum ar zice un prieten, şi de aceea vreau să dau la regie, pentru că simt că pot să fac ceva în direcţia asta. Actoria îmi place, îmi place scena, îmi place publicul, dar pentru a fi actor e nevoie de mult mai mult decât atât”, este de părere Andreea. Buzoianca vrea totuşi şi să plece pentru câţiva ani să viziteze lumea, în special Anglia, Franţa, India şi să cunoască şi alte civilizaţii şi mai speră ca visele să se îndeplinească, ca să fie şi ea mulţumită. În afară de teatru, unde învaţă de trei ani replici, gesturi şi dialoguri, Andreei îi place şi să gătească, dar mai ales să mămânce sănătos. „Încerc să mănânc cât mai sănătos, îmi plac legumele, am descoperit câteva moduri de a găti porumbul (preferatul meu), mai fără sucuri, fast food… Şi aproape îmi iese”, completează roşcata. Din cele peste zece piese în care a jucat până acum, cel mai ataşat s-a simţit de personajul Dora din "Cei drepţi" de Camus. Când o întrebi despre hobby-uri, îţi spune franc că scrie ceva, dar şi că are în proiect un altfel de roman. „Scriu. Scriu. ?i îmi doresc să încep un roman experimental -spun asta aici ca să mă oblig să mă ţin de treabă, pentru că mă descurajez foarte uşor- şi îmi mai plac poeţii români din generaţia nouă şi foarte nouă şi descopăr tot mai mult poeţii americani, citesc teatru şi literatură nouă şi veche”, povesteşte Andreea. De asemenea, când are timp, roşcata recunoaşte că se uită şi la filme, de la cele vechi înspre cele noi şi deşi crede că este „un rateu muzical”, pentru că se chinuie de cinci ani să înveţe să cânte la chitară, când se află în medii creative, îi place să cânte cât o ţin plămânii.
Chiar dacă alături de pietenii ei a cunoscut cele mai mari satisfacţii pe scenă, Andreea recunoaşte că, de când a început să lucreze pentru concursuri individuale îi place tot mai mult monologul. Dacă o rogi să-ţi spună o replică memorabilă din ce a interpretat ea până acum, Andreea reproduce exact aşa: "Ce femeie superioară eşti tu, Mărioară…", propoziţia fiind extrasă dintr-un sketch de pe youtube pe care l-a interpretat diletant la începutul clasei a noua. ?i totuşi, pentru Andreea teatrul rămâne o alegere echitabilă şi singurul care, „deşi mă tot dezamăgeşte şi bucură de trei ani, nu mă plictiseşte, şi tuturor le e clar că eu mă plictisesc incredibil de repede şi las baltă lucrurile care păreau a-mi stârni pasiuni”, a încheiat Andreea.