O profesoară a Colegiului Național “Al. Vlahuță” Rm. Sărat este prima aplicantă din județ pentru instalarea tinerilor fermieri care a ajuns la tranșa a doua de plăți
Prin proiectul de 25.000 euro cu finanțare europeană, ea a dezvoltat la Mărgăritești o stupină de 300 de familii de albine
Este buzoiancă, absolventă a Colegiului Național B.P.Hasdeu promoția 1992, a terminat Facultatea de Matematică, profil Informatică, a Universității București, în 1997, an din care a devenit profesor de informatică al Colegiului Național “Al. Vlahuță” Rm. Sărat. În anul 2008, a absolvit Facultatea de Management Financiar Contabil a Universității Spiru Haret (centrul din Buzău la distanță), iar de la 1 septembrie 2008 are gradul didactic I. Este căsătorită la Râmnicu Sărat, unde și locuiește, are doi copii – George, 13 ani și Ștefan, 11 ani -, acesta este un CV pe scurt al uneia dintre puținele femei din județ care au aplicat pentru obținerea de fonduri europene destinate instalării tinerilor fermieri (Măsura 112) din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR).
Dacă, pentru colegii de cancelarie, pasiunea pentru apicultură este privită cu admirație – deși aceștia uneori nu înțeleg de ce colega lor este mai tot timpul pusă pe fugă – ‘’povestea’’ reușitei profesoarei Ana Maria Laura Gavrilă Florescu este una cu care se mândresc reprezentanții Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Buzău. Astfel, prin proiectul de 25.000 euro cu finanțare europeană, profesoara de informatică a dezvoltat la Mărgăritești o stupină de 300 de familii de albine, iar planurile sale de afaceri nu se opresc aici. Și dacă, în prezent profesoara de informatică de la Colegiul Național “Al. Vlahuță” Rm. Sărat este probabil singurul cadru didactic din țară care ar putea să facă, în cunoștință de cauză, o comparație între logica limbajelor de programare și logica funcționării unui stup, în curând cunoștințele sale s-ar putea extinde și în domeniul turismului.
“Apicultura ne-a salvat în vremuri de criză și ne-a făcut să ne întoarcem la țară”
Profesoară fiind, ce v-a determinat să pregătiți un proiect pentru accesarea de fonduri alocate prin Măsura 112?
Sinceră să fiu, am fost atrasă de suma de bani oferită, mai ales că pentru mine era ușor de accesat această măsură, deoarece dețineam toată dotarea materială necesară proiectului.
Care a fost experiența în domeniu pentru pregătirea acestui proiect și ce surse de informare ați utilizat?
Experiența am căpătat-o în timp de opt ani, cât timp am luat contact cu stupina socrului meu și apoi în stupina familiei noastre. Primele informații le-am aflat de pe internet, apoi de la consultanții OJCA (Oficiul Județean de Consultanță Agricolă) care ne-au întrebat de ce nu vrem să accesăm această măsură, știind că ne ocupam de această activitate în timpul liber. Și eu și soțul meu, medic de familie, lucrăm și punem pasiune în acest domeniu.
De ce sumă de bani beneficiați prin proiect și în ce stadiu de implementare vă aflați?
Proiectul este de 25.000 euro, primiți în două tranșe, prima de 15.000, a doua 10.000. Deja am accesat și a doua tranșă. Pot spune că sunt în faza finală de implementare, deoarece am îndeplinit toate obiectivele din planul de afaceri.
Ce probleme ați întâmpinat în derularea proiectului?
Problema principală o reprezintă birocrația, deoarece îți este cerut un număr nejustificat de mare de hârtii, care în final nu ajută cu nimic la dezvoltarea afacerii. De exemplu, în caietul de stupină ar trebui să am o fișă pentru fiecare stup în care să se menționeze modificări, lucrări efectuate – e perfect realizabilă ideea și lăudabilă, dar la 300 familii de albine, când mergi pe dezvoltare și multiplicare, în condițiile în care producție poți realiza doar în perioada iunie-august, iar în rest sunt munci de întreținere și investiții în dezvoltarea familiilor și a infrastucturii cu cheltuieli foarte mari – doar caietul de stupină cu 500 pagini îți lipsește!
Cu ce probleme se confruntă apicultorii?
Principala problemă o reprezintă agricultura intensivă, care implică folosirea în cantități uriașe de pesticide, care otrăvesc mediul și, implicit, albinele. O altă problemă o reprezintă desfacerea producției obținute, deoarece în România nu există o piață organizată de produse apicole, astfel încât fiecare stupar își vinde producția așa cum reușește. A treia problemă o reprezintă nepăsarea autorităților locale și centrale, care nu acordă în mare parte niciun sprijin în ocrotirea acestei nobile insecte. În al patrulea rând, și nu cel din urmă, trebuie semnalată intrarea în România a OMG (organisme modificate genetic) care ne vor polua mierea de albine, astfel încât ea va putea fi vândută în occident cu o notificare specială și, implicit, la un preț mai mic.
Cum reușiți să vă valorificați producția?
În primul rând, am diversificat producția, astfel că la ora actuală, ferma apicolă produce spre valorificare miere, polen, propolis, roi pe rame și familii de albine. O mare parte a producției o valorificăm direct către consumatori și beneficiari, iar surplusul prin intermediul micilor comercianți și a procesatorilor de miere.
Cum vedeți viitorul afacerii apicole și viitorul apicultorilor din România?
Lucrurile merg spre bine pentru apicultorii profesioniști care reinvestesc și își cunosc foarte bine meseria. Probabil doar jumătate, optimist apreciat, dintre beneficiarii acestor fonduri europene vor avea o afacere de succes. Pentru familia mea, apicultura a fost salvarea în vremuri de criză și ne-a determinat, intelectuali fiind, să ne întoacem acolo de unde au plecat bunicii noștri, cu multă bucurie și speranță, la țară.
În afară de apicultură, mai aveți și alte preocupări, alte idei de afaceri?
Îmi doresc înființarea unei pensiuni, o tabără cu staționar de stupi bio, cameră de extracție și condiții bio de locuit. Dar, pentru un astfel de proiect, la Măsura 313 nu am găsit un consultant și deja încerc singură demararea maratonului pentru documente, cu rezerva că nu voi avea șanse de reușită fără ajutor specializat.
{loadposition zgalerie8950}