* Colonelul Valentin Dobrilă este protagonistul scenelor din debutul filmului, sărind cu paraşuta, în rolul fetei lui Mr. Juvet
* Ofiţerul în rezervă este primul paraşutist buzoian, maestru al sportului
* Colonelul Valentin Dobrilă este protagonistul scenelor din debutul filmului, sărind cu paraşuta, în rolul fetei lui Mr. Juvet
* Ofiţerul în rezervă este primul paraşutist buzoian, maestru al sportului
Pe cât de mare este numărul celor care au vizionat cel puţin o dată filmul „Nea Mărin miliardar”, pe atât de puţini sunt aceia care ştiu că scenele din debut, atunci când bandiţii răpesc fata miliardarului american Mr. Juvet şi sar împreună cu ea din avion, au fost turnate cu largul concurs al unei echipe de trei paraşutişti militari de la Buzău, unul dintre ei fiind nevoit să sară deghizat, întrucât juca rolul fetei răpite. Acesta este colonelul în rezervă Valentin Dobrilă, devenit buzoian prin adopţie datorită în mare măsură pasiunii sale pentru paraşutism. Tot prin prisma acestei pasiuni, a ajuns şi pe platourile de filmare efectuând salturi în două filme româneşti şi cunoscând cu această ocazie mari actori precum Florin Piersic, Silviu Stănculescu, Amza Pellea, Ştefan Mihăilescu Brăila, Valeria Seciu, Geo Costiniu sau Jean Constantin. De altfel, printre albumele cu fotografii păstrează la loc de cinste o broşură de la premiera filmului „Nea Mărin miliardar”, pe care Amza Pellea, Stela Popescu şi Ştefan Mihăilescu Brăila i-au acordat autografe.
Pleca la meditaţie, dar ajungea la şcoala de paraşutism
Într-un apartament de pe Spiru Haret, cu albumele de fotografii în faţă, ne povesteşte că pasiunea pentru aviaţie i-a fost insuflată de tatăl său, fost pilot militar în cel de-al doilea razboi mondial, pe care îl asculta fascinat povestindu-şi amintirile de pe front. Primele salturi spune că le-a făcut „la domiciliu”, sărind de pe un dulap pe o canapea, cu o pernă legată de piept. Abia pe la 17 ani, în 1966, s-a înscris fără ştirea părinţilor la clubul Zburătorul din Capitală, acest lucru întâmplându-se pe vremea când încă locuia în Bucureşti. Începe instruirea, iar pe 4 aprilie 1967 face primul salt din cele circa 3.000 pe care le va efectua în întreaga sa carieră. „norocul a fost că la acea vreme înplinisem deja 18 ani şi nu am avut nevoie de acordul părinţilor, pentru că nu cred că l-aş fi obţinut. La vremea aceea mă pregăteam pentru Bacalaureat, pentru admiterea la facultate şi ei nu ştiau încă ce era în mintea mea. Plecam de acasă, spunându-le că mă duc la liceu, la meditaţie şi eu de fapt mergeam la aerodrom”.
Prinsese deja gustul pentru paraşutism, aşa că nu s-a mai concentrat pe pregătirea pentru facultate, picând admiterea la ASE. „Împreună cu alţi colegi cu care urmasem cursurile, participasem deja la competiţii, ocupasem un loc 9 la faza interjudeţeană a unei competiţii de paraşutism sportiv, deci gândul meu era acolo, cu toate că ai mei ştiau că mă pregătesc pentru a doua sesiune de admitere”.
„Când am venit în armată, la Buzău, aveam mai multe salturi decât unii dintre ofiţeri”
Primul pas în cariera militară l-a făcut atunci când a fost luat în armată, ajungând astfel la unitatea de paraşutişti din Crâng. „La momentul acela, aveam 75 de paraşutări, mai mult chiar decât unii dintre ofiţeri. Eram mai mulţi colegi de la clubul de paraşutism, şi pe toţi ne trimiseseră la Regimentul 60 Desant Paraşutare”.
Primele zile de armată au fost grele, având mult de tras din pricina „căprarilor”, dar lucrurile s-au schimbat când au trecut la zbor. A fost astfel cooptat într-un lot reprezentativ al unităţii, pentru ca ulterior să i se ivească oportunitatea de a urma şcoala de ofiţeri, şcoală pe care a absolvit-o în 1971, când a revenit la unitate cu gradul de locotenent.
Ulterior, participă la numeroase competiţii de paraşutism sportiv, iar în 1980 este cooptat în grupul Sirius, care trebuia să plece în Angola pentru a-i instrui pe militarii de aici în cadrul unei şcoli de aviaţie militară. După doi ani petrecuţi aici, a revenit în perioada 1995-1996, de această dată într-o misiune de menţinere a păcii sub egida ONU.
Protagonist în film dintr-o întâmplare
La un an după ieşirea din şcoala de ofiţeri, îşi aminteşte că i s-a ivit întâmplător ocazia de a apărea într-un film care se numea chiar „Paraşutiştii”, iar actorii aveau nevoie de profesionişti care să facă salturile în locul lor.
„Era în 1972, iar filmările cu salturile se făceau la Boboc. A fost vorba de o întâmplare, pentru că un colonel nu a mai vrut să sară, pentru că avusese incident, iar eu mă nimerisem pe acolo-eram la munci agricole. M-au întrebat dacă vreau să sar, eu am zis ca da, mi-au explicat că trebuie să dublez pe cineva. Nu era chiar regulamentar, dar mai mergea pe vremea aia, era şi generalul Baştan acolo, aşa că nu au fost probleme.” Debutul în lumea cinematografică nu a fost însă lipsit de emoţii, pentru că a fost un salt cu probleme, Valentin Dobrilă fiind nevoit să deschidă paraşuta de rezervă. „Mi-am pus costum de suprasarcină, dar când am plecat la vale de la 4.000 de metri, pe la vreo 700 de metri, am tras de comandă, dar…sufletul. Am mai tras de comandă de câteva ori, dar tot nimic. Până la urmă am deschis rezerva şi am aterizat”.
La premiera filmului s-a numărat printre invitaţii de onoare alături de generalul Grigore Baştan, ocazie cu care i-a cunoscut pe Florin Piersic, Geo Costiniu, Silviu Stănculescu şi Valeria Seciu.
„Am stat cu Papaiani pe scări şi râdea să se prăpădească”
Despre prestaţia din „Nea Mărin miliardar” îşi aminteşte că a venit ca urmare a unui ordin transmis direct de la Comandamentul Aviaţiei. Conform ordinului, doi paraşutişti trebuiau să se deplaseze la Olimp pentru a face salturi pentru un film ce se turna acolo. „Ni s-a spus că trebuie să sărim cu un manechin şi m-am oferit să sar eu cu el, pentru că mă gândeam că e vorba de manechin din cauciuc, mai flexibil, mai maleabil. Am plecat împreună cu doi colegi, Drăgan Gogan şi Ion Mitroaică. Când am ajuns acolo, pe Sergiu Nicolaescu îl duceau cu targa, pentru că avea o criză de sciatică, Ştefan Bănică nu voia să filmeze, că nu era timpul cum trebuie, iar Mihăilescu Brăila juca cărţi cu cascadorii”.
A avut surpriza să afle că manechinul cu care trebuia să sară era unul „de magazin”, care s-ar fi dezintegrat imediat în aer. „Am stat o vreme şi, dacă am văzut că nu se rezolvă nimic, am vrut să plecăm, dar ne-au adus înapoi, iar în final am hotărât ca în loc de manechin să sărim doi inşi cu o paraşută. Ne-am întors la unitate, am luat o paraşută BG, am făcut un dispozitiv de prindere şi apoi ne-au chemat să mergem în Portul Tomis. Aici, a trebuit să ne facem un plan, să vedem cum facem să nu ajungem în oraş şi nici să nu ne ducem prea departe pe mare. Era şi început de octombrie, apa rece, hulă… I-am zis lui Nicolaescu că trebuie să dea o sticlă de vodcă, iar el ne-a zis <băieţi, după ce săriţi, aveţi o sticlă de vodcă>. În fine, eu trebuia să fac pe fata, aşa că m-au aranjat, mi-au pus perucă, iar Nicolaescu îmi tot zicea să am grijă de ea că e din recuzită. În fine, am sărit, nu trebuia să ne ducem nici prea departe, că trebuiau să ne prindă cu camerele. Cum am sărit, eu eram prins de colegul meu, Mitroaică, am avut primul incident când am tras comanda; nu m-am gândit că din cauza şocului o să scap din ham. Noroc că aveam acea legătură suplimentară, că altfel mă duceam la vale şi trebuia să deschid rezerva. Până la urmă a fost bine, elicopterul se învârtea pe deasupra şi i-am făcut cu mâna, că e totul în regulă. Acum, la amerizare, altă problemă cu Mitroaică, pentru că îşi scosese rezerva pe spate, dar din cauza valurilor, aceasta îl lovea şi îl băga cu capul la fund. L-am ajutat eu să se elibereze din ham, dar, când să vină să ne ia cu barca, i s-a stricat cablul de la acceleraţie. În cele din urmă, ne-au scos din apă, Nicolaescu era în barcă şi ne-a spus că trebuie să mai sărim o dată. I-am amintit şi noi de sticla de vodcă, ne-a spus că s-a rezolvat, aşa că am mai sărit o dată şi a ieşit bine”.
A ţinut să participe la premiera filmului, care a avut loc la cinema Patria, unde a ajuns luând la ocazie o dubiţă în care l-a întâlnit pe Ion Chirilă. „Am ajuns la Patria, şi am văzut filmul pe scări, pentru că era mare înghesuială. Am stat cu Sebastian Papaiani, care nu mai avea nici el loc, dar râdea să se prăpădească la film, că nu apucase să vadă toate scenele puse cap la cap. După premieră, a urmat partea de protocol, unde am mers cu toţii, a venit şi Gil Dobrică şi Ilarion Ciobanu. Amza Pellea m-a prezentat fiicei sale, Oana… „.
De la acele vremuri a rămas cu amintiri frumoase, dar şi cu o broşură pe care o păstrează cu grijă, pentru că are înscrise pe ea autografe ce i-au fost dedicate în seara premierei de Amza Pellea, Stela Popescu şi Ştefan Mihăilescu Brăila.
Secvenţa din filmul ''Nea Mărin miliardar'' în care Valentin Dobrilă, împreuna cu colegii săi, efectuează saltul deasupra mării