Lumea teatrului românesc a suferit sâmbătă seară o nouă pierdere. Celebrul Ion Lucian, omul care a împărţit cândva aceeaşi scenă cu Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Coca Andronescu sau Vasilica Tastaman, a încetat din viaţă la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, unde a fost internat pe 11 martie, cu suspiciune de bronhopneumonie şi anemie.
Lumea teatrului românesc a suferit sâmbătă seară o nouă pierdere. Celebrul Ion Lucian, omul care a împărţit cândva aceeaşi scenă cu Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Coca Andronescu sau Vasilica Tastaman, a încetat din viaţă la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, unde a fost internat pe 11 martie, cu suspiciune de bronhopneumonie şi anemie. Celebrul actor a fost anul trecut unul dintre invitaţii speciali ai festivalului VedeTeatru, ocazie cu care a povestit depre amintirile care îl legau de Buzău. Redăm două fragmente din discusurile pe care Ion Lucian le-a ţinut vara trecută în faţa buzoienilor. Potrivit Marinelei Ţepuş, PR-ul Teatrului „G. Ciprian”, Ion Lucian urma să fie şi în acest an invitat la Buzău pe parcursul festivalului.
„Pentru că cineva m-a numit Matusalem al Teatrului, îmi amintesc că încă de la începuturile carierei mele Buzăul a avut un public deosebit. Înainte de a începe un turneu veneam aici cu spectacolul şi ştiam că buzoienii sunt spectatori avizaţi: dacă spectacolul prindea la Buzău, turneul avea un succes garantat”, spunea actorul atunci când a urcat pe scenă pentru a ridica premul special oferit pentru întreaga carieră.
Despre Niţă Pitpalac şi vremurile când actorii erau zei
Tot vara trecută, Ion Lucian a luat parte alături de Mircea Diaconu, George Mihăiţă, Ileana Stana Ionescu şi Diana Lupescu la o discuţie liberă cu spectatorii, ocazie cu care avea să vorbească despre rolul actorului.
„Lumea mă opreşte pe stradă să mă întrebe ce se va alege de teatrul românesc când noi nu vom mai fi. Nu sunt de acord cu ei, pentru că fiecare generaţie are valorile ei. Ce trebuie să înţelegeţi este că noi am ajuns <monştrii sacri> datorită dumneavoastră, iubit public. Pe actori nu-i zeifică cronicile şi nici reclamele, ci publicul. Când nea Niţă Pitpalac se ducea la teatru, în săptămâna aia tot cartierul ştia, pentru că doamna Pitpalac îşi făcea rochie nouă, domnul Pitpalac îşi ducea costumul la călcat, iar când plecau, comandau trăsură. Când actorii vedeau aurul şi pluşul din sală deveneau zei. Acum s-a rupt legătura dintre actori şi public. Iubiţi-vă actorii, pentru că ei sunt personalizarea strigătului dumneavoastră la întrebări ce nu au răspuns”, declara Ion Lucian.
Debut la 18 ani
La 18 ani, juca pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, apoi, din 1945 până în 1947, a fost angajat al Teatrului de Operetă Alhambra. La Teatrul Municipal Bucureşti (actualul Teatru Bulandra) a jucat în perioadele 1947 – 1952 şi 1956 – 1960. Pe scena Teatrului Nottara a urcat în 1952, pentru ca mai târziu să devină actorul Teatrului de Comedie (1960 – 1964; 1972 – 1990).
Fondator şi director (1964 – 1972) al Teatrului pentru Copii "Ion Creangă" şi al Teatrului Excelsior din Bucureşti (din 1990), Ion Lucian a fost profesor universitar la Institutul de Teatru şi Film (1952 – 1956), iar între 1998 şi 2000 a predat la Universitatea Hyperion din Capitală. De-a lungul carierei, a fost invitat în calitate de actor şi regizor în Italia, Belgia, Franţa, Japonia, Canada, SUA. Din filmografia sa pot fi amintite "Două lumi şi o dragoste" (1947), "Viaţa învinge" (1951), "Gelozia bat-o vina" (1954), "Doi vecini" (1958), "D'ale carnavalului" (1958), "Titanic vals" (1964), "Mofturi 1900" (1964), "Doctor fără voie” (1976), "Roşia de un kilogram" (1979), "Rămăşagul" (1984), "Medalia de onoare" (2009).