Ambalajul este apanajul societății de consum în care trăim. El a apărut din necesitatea protejării produselor, astfel încât acestea să fie sigure pentru sănătatea consumatorului. Odată cu creșterea nevoilor omului, a crescut și consumul de produse necesar satisfacerii acestora. Creșterea volumului de produse consumate a impus producătorilor găsirea celor mai viabile soluții de producere a acestora în cantități industriale, dar și de menținere a acestora în condiții propice consumării lor, chiar și după luni de zile. Astfel, au apărut ambalajele, care asigură integritatea produselor alimentare, păstrarea lor împotriva deteriorării sau degradării. De asemenea, ambalajele protejează produsele în timpul transportului și asigură igiena acestora.
Ambalajul este purtătorul de cuvânt al produsului. Ambalajul ne dă informații despre cantitatea de produs oferită spre vânzare, despre compoziția acestuia, despre data fabricației și a expirării, oferă instrucțiuni de utilizare sau de păstrare și despre preț. Toate acestea sunt detalii care ne determină să cumpărăm produsul sau nu. Fără aceste informații inscripționate pe ambalaj, produsul nu ar mai fi scos la vânzare.
De cele mai multe ori, deșeurile sunt considerate gunoaie pe care le aruncăm la grămadă în același loc. Nimic mai greșit! Deșeurile sunt și ele grupate pe categorii, iar fiecare categorie are un regim special de depozitare și un traseu unic de valorificare. Deșeurile de ambalaje sunt o categorie aparte de deșeuri, foarte des întâlnită, datorită consumului foarte mare de produse de toate tipurile. Deșeurile de ambalaje sunt formate din toate tipurile de ambalaje și materialele de ambalare pe care nu le mai folosim și pe care intenționăm să le aruncăm după consumarea produsului respectiv.
Ce facem cu astfel de deșeuri de ambalaje? Unde ar trebui ele depozitate? Ceea ce, probabil, puțin dintre noi știu, ambalajele conțin și informații despre compoziția lor, nu numai despre a produsului pe care îl îmbracă. Fiecare producător de ambalaje are obligația să menționeze pe ambalaje compoziția materialului din care este confecționat, dacă poate fi sau nu reciclat, dacă la fabricarea lui au fost folosite materiale reciclabile, dacă producătorul contribuie financiar la recuperarea și reciclarea ambalajelor pe care le produce.
În contextul în care directivele Uniunii Europene în domeniul protejării mediului impun creșterea gradului de recuperare a deșeurilor reciclabile existente pe piață și diminuarea consumului de materii prime, recuperarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje devine impetuos necesară.
Cu cât crește diversitatea produselor, cu atât crește și cantitatea de deșeuri de ambalaje rezultată în urma consumului. Astfel, deșeurile de ambalaje trebuie reintroduse în circuit, prin reciclarea lor și fabricarea unor ambalaje noi, pentru a reduce consumul de materii prime noi.
Deșeurile de ambalaje, în majoritatea diversității lor, sunt RECICLABILE! Și aici intră în acțiune etichetele produselor, care atestă gradul lor de reciclare. Deșeurile de ambalaje trebuie colectate selectiv, fapt care le asigură un grad de recuperare și de valorificare mai mare decât în cazul în care acestea ar fi amestecate cu deșeurile menajere. Ambalajul vinde! Eticheta reciclează!
Din anul 2005, statul român este obligat de legislația europeană să recicleze un anumit procent din cantitățile de deșeuri provenite din ambalaje. Potrivit Administrației Naționale pentru Protecția Mediului, în 2007, cantitatea totală de ambalaje introdusă pe piață a fost de peste 1.250.000 de tone, din care au fost reciclate aproape 400.000 de tone (aproximativ 30% – obiectivul global care trebuia atins era de 28%).
Cantitatea de gunoaie care se adună de la români este de 8 milioane de tone într-un an. În anul 2003 s-au folosit:
• 210,5 mii tone de sticlă;
• 235,2 mii tone de hârtie și carton;
• 236,5 mii tone de plastic;
• 104,7 mii tone de metal.
În România, în anul 2007, deșeurile de ambalaje proveneau în proporție de aproximativ 60% de la populație, regăsindu-se în deșeurile menajere, și 40 % de la agenții economici. În anul 2005, cantitatea de ambalaje pusă pe piață a fost de 1.140.000 tone, din care au fost valorificate 305.000 tone de deșeuri de ambalaje, cu un procent total de valorificare de 26,6%, și reciclate 265.000 tone deșeuri de ambalaje, cu un procent de reciclare de 23%. Cantitatea de ambalaje valorificată a crescut în anul 2006 la 525.000 de tone.
În anul 2009, legislația europeană obligă agenții economici să recupereze și să valorifice 45% din totalul ambalajelor puse pe piață, urmând ca procentul să crească până la 60% în 2013.