De ceva vreme, şi trebuie să mărturisesc că e mult de atunci, mă întreb adesea dacă îmi va fi dat să întâlnesc vreodată un adevărat român. Şi, ca să fiu sincer, trebuie să vă spun că stau şi mă gândesc şi acum ce înseamnă să fii un bun român, asta întâmplându-se în cazul meu de dinainte de 1989.
De ceva vreme, şi trebuie să mărturisesc că e mult de atunci, mă întreb adesea dacă îmi va fi dat să întâlnesc vreodată un adevărat român. Şi, ca să fiu sincer, trebuie să vă spun că stau şi mă gândesc şi acum ce înseamnă să fii un bun român, asta întâmplându-se în cazul meu de dinainte de 1989.Deşi ezit şi astăzi să spun că aş putea defini un bun român, mai ales în România prezentului, trebuie să recunosc totuşi fără tăgadă că, prin pronie divină, am avut senzaţia că timpul s-a oprit în loc preţ de câteva ore, cât am descins în lumea lui Ion Gheorghe, la Sărăţeanca – reşedinţa de vară a marelui om de cultură, nu departe de locul unde a fost descoperită „Cloşca cu puii de aur” şi unde marele maestru al cuvintelor potrivite născut la Florica de Buzău adăposteşte un tezaur cu mult mai valoros decât şi-ar putea imagina unii. Un tezaur care ne vorbeşte nouă tuturor despre veşnicie, nefiind vorba numai de opera sa literară, ci şi despre propriile descoperiri arheologice din zonă, făcute de-a lungul anilor, concretizate într-o colecţie impresionantă de artefacte din epoca megalitică (consideră domnia sa) şi reprezentând o nouă înţelegere istorică a timpului pe aceste meleaguri şi în planul culturii universale.
Pot spune că am fost deosebit de onorat să pot dialoga cu acest mare scriitor, „un clasic în viaţă“ al literaturii române care a locuit în aceeaşi cameră cu Nicolae Labiş şi care a supravieţuit timpului pentru a demonstra că mai pot exista şi români adevăraţi. Îi sunt recunoscător că mi-a acordat, în mod surprinzător, cum spunea companionul meu – poetul şi publicistul Marin Ifrim, privilegiul a aproape trei ore de dialog. Dacă doriţi argumente pentru afirmaţia că am întâlnit un român adevărat, deşi anterior ezitam, le veţi găsi în cele 29 de cărţi publicate de-a lungul timpului de domnia sa, o operă care-şi trage seva din viaţa pământului românesc, din istoria vieţii sale şi mai ales din preocupările sale arheologice şi sophistice.
Ion Gheorghe, la cei 77 de ani ai domniei sale, împreună cu distinsa sa soţie, plini de seninătate şi sinceritate, constituie o provocare pentru noi toţi, pentru a-l cunoaşte, pentru a-l înţelege, pentru a ne cunoaşte obârşiile, pentru o cunoaştere dincolo de aparenţele momentului. Dacă vom reuşi să-l înţelegem pe Ion Gheorghe, poate şi alţii dintre noi vor putea deveni români adevăraţi, oameni adevăraţi.
Surprinzător sau nu, iată că pot spune că mi-a fost dat să întâlnesc un român adevărat, o adevărată familie de români trăind în armonie cu Universul, tocmai la un pas de noi, la Sărăţeanca.