Considerat unul dintre cei mai importanți critici din literatura română, Alex Ștefănescu a fost prezent joi la Buzău, în cadrul Zilelor Bibliotecii Județene. Pornind de la tema conferinței sale, „Lumea românească în povestirile voiculesciene“, invitatul a făcut referire în stilul său specific, cu nuanțe ironice, și la alte realități precum manualele școlare de limba română sau România de astăzi. Alex Ștefănescu este autor a peste 5.000 de articole de specialitate și al mai multor cărți, cea mai cunoscută fiind „Istoria literaturii române contemporane (1941-2000)“, apărută în 2005.
„Nu știam că un critic literar citește mai mult cărți proaste“
„Eu sunt de profesie critic literar și istoric literar. Mă consider un cititor profesionist. Un astfel de cititor nu este mai inteligent decât alți cititori, ci doar mai experimentat (…) Ceea ce nu am știut despre meseria de critic literar este că trebuie să citești foarte multe cărți proaste. Eu recomand oamenilor cărțile bune, dar, culmea, trebuie să citesc mai multe cărți proaste. Ca să mă eliberez am scris o carte: „250 de cărți proaste“. Mărturisesc însă că Vasile Voiculescu este unul dintre puținii scriitori pe care îi citesc din plăcere“, a mărturisit Alex Ștefănescu.
„Sunt tineri care mi-au spus că îl urăsc pe Eminescu, că nu mai pot“
„Am scris un memoriu către Ministerul Educației și i-am amenințat că îi voi da în judecată pentru că modul în care se predă literatura în școală riscă să provoace o infirmitate gravă elevilor; să îi facă insensibili. Sunt tineri care mi-au spus că îl urăsc pe Eminescu, că nu mai pot. Că în loc să îl citească liber, trebuie să învețe pe de rost comentarii stupide din manuale. Am rămas surprins când am văzut cum este tratată poezia lui Eminescu, „Floare albastră“ în manualele școlare. După ce este reprodusă poezia, în manual urmează niște cerințe, un fel de somații, ca un răpăit de mitralieră. Unu: „care sunt actanții în această poezie?“. Lasă-mă, domnule, cu actanții! Aici este vorba despre un bărbat și o femeie. Doi: „stabiliți diegeza poemului!“. Ce diegeză, aia vrea să se sărute și ăla nu e în stare să intre în joc. Trei: „identificați toposul?“. Care topos?! Acum nu se mai zice „unde mergem să mâncăm“, ci „în ce locație mergem?“. Toate aceste întrebări pe mine nu mă intimidează, pentru că știu terminologia critică, dar pentru elevi sunt inhibante“, a declarat cunoscutul critic literar.
„Am ajuns să fiu emoționat erotic când văd o femeie îmbrăcată pentru că alea goale sunt peste tot“
„Trăiesc într-o țară pe care o iubesc extraordinar de mult, dar de multe ori realizez că eu iubesc ceea ce este de fapt doar în mintea mea. Nu mai întâlnesc pe stradă ceea ce știam eu că este identitate românească. Nu înseamnă că eu pot reproșa ceva românilor. Ei pot trăi cum vor ei. Eu simt însă o nostalgie a tot ceea ce a fost românesc. Am acasă pe birou un instantaneu de pe Calea Victoriei din 1937. Mă uit și nu mă mai satur: reclame ale marilor firme internaționale, bărbații cu pălării și mănuși, femeile cu rochii complicate grațios… Acum rochiile femeilor sunt simple și inexistente în mare măsură. Am ajuns să fiu emoționat erotic când văd o femeie îmbrăcată pentru că alea goale sunt peste tot, și în reclamele la ciocolată“, a mai spus Alex. Ștefănescu.