Nici nu s-a încheiat bine rafala de aberaţii scoase pe gură de reprezentanţii alianţei PSD-ALDE pe tema, se pare abandonată pe parcurs, ,,Dragnea premier”, căci iată, un nou subiect înfierbântă minţile ameţite de succes ale celor care au câştigat scrutinul din 11 decembrie. Este vorba, bineînţeles, despre discuţia privind posibila/probabila invalidare a mandatului de deputat al aceluiaşi Liviu Dragnea, condamnat definitiv pentru fraudă electorală.
Dacă din discuţiile legate de primul subiect am înţeles cu toţii, în special de la aleşii social-democraţi, că dacă poporul a votat într-un anume fel, respectiv un partid condus de o anume persoană, toate textele de lege care pot pune piedici viselor de mărire ale acelei persoane pot fi transformate în hârtie igienică, nici în ceea ce priveşte cealaltă problemă lucrurile nu sunt prea roze.
Trebuie spus din start că, din punct de vedere al textului de lege, art. 7 al Regulamentului Camerei Deputaţilor, text de lege cu valoare organică, lucrurile sunt clare: “Comisia de validare propune invalidarea alegerii unui deputat în cazul în care constată încălcarea prevederilor legale privind condiţiile de eligibilitate şi în cazul în care există o hotărâre judecătorească de condamnare, rămasă definitivă şi irevocabilă, privind săvârşirea de către respectivul deputat a unor infracţiuni legate de derularea procesului electoral”.
În schimb, ce ne este dat să auzim? Un parlamentar susţine că Dragnea nu a fost condamnat pentru o infracţiune legată de aceste alegeri – căci, între noi fie vorba, nici nu există timpul fizic nici măcar pentru întocmirea actelor premergătoare urmăririi penale dacă fapta se referea la o infracţiune săvârşită pe data de 11 decembrie -, iar un altul spune că această condamnare a fost pentru “primire de foloase necuvenite”, eludând că aceastea au avut legătură cu un proces electoral. Însă, câştigătorul Trofeului Gâgă este, până în clipa de faţă, însuşi preşedintele Senatului, liderul aliatului de nădejde al Partidului Social Democrat, Călin Popescu Tăriceanu, care afirmă, cu gura plină, că acest articol de lege nu ar trebui aplicat acum pentru că… nu a mai fost aplicat niciodată! Adică, hai să-l aruncăm, pentru că nu l-am folosit până acum. Să am pardon, trebuie reprodusă exact formularea lui Tăriceanu, căci are farmecul ei: “Mi s-ar părea anormal să scoatem de la naftalină un articol care trebuia să fi funcţionat până acuma (sic!, n.r.), pentru că articolul a fost valabil tot anul 2016, tot anul 2015, de la referendum încoace tot a fost valabil şi văd că n-a fost invocat”.
Ce este mai trist este faptul că autorii acestor panseuri vor vota, în următorii patru ani, legi, iar Tăriceanu va rămâne, cel mai probabil, al doilea om din stat.