Legile care guvernează administraţiile locale sunt multe şi mărunte. De căpătâi sunt însă, de peste 15 ani, Legea 215 a Administraţiei Publice Locale, şi Statutul Aleşilor Locali care, parţial, au prevederi referitoare la partea cu ,,aşa nu” pentru aleşi. Două legi, un fel de Noul şi Vechiul Testament (dacă e să facem o comparaţie) care, dacă nu la virgulă, măcar în spiritul lor ar fi trebuit cunoscute de aleşii locali şi secretarii de primării.
La cele două prevederi legislative menţionate, se adaugă şi Legea 161 (cunoscută drept ,,Legea incompatibilităţii şi conflictului de interese“) care, de asemenea, le spune aleşilor locali ce au voie şi ce nu au voie să facă.
Însă puţine sunt cazurile când un secretar îşi dă seama că un ales local greşeşte şi nu îl lasă să se poziţioneze în conflict cu legea. Însă, inacţiunea secretarilor e bazată, în general, pe neştiinţa legii. ,,Nu am crezut că domnul primar face ceva ilegal”, e răspunsul şablon al celor care sunt ,,juriştii comunelor”. Adică fix al celor puşi să păzească legea!
Când, de asemenea, firma care aparţine unui ales local (primar, viceprimar, consilier) sau rubedeniilor acestora (legea vorbeşte de rude şi afini până la un anumit grad) vine cu o ofertă pentru o procedură de achiziţie de lucrări sau servicii lansată de primărie, comisia specializată ar trebui să remarce dacă e vorba de o societate comercială despre care ştie tot satul că ,,e a lui X”. Mai ales că la ţară, chiar dacă un ales s-a extras din acţionariatul şi conducerea firmei şi, în scripte, a trecut rubedenia, ştie tot poporul.
Apoi se încheie (când se încheie!) un contract. Pe care, musai, semnează şi primarul, şi secretarul, şi contabilul şef. Apoi vine factura şi pentru plata acesteia (prin Trezorerie!) semnează obligatoriu primarul şi contabilul şef.
Primarul – ca să ajungă primar! – nu are nevoie de studii, ci de voturi. Şi atunci când dă cu capul de pragul de sus, survine iarăşi o replică şablon: „Păi eu sunt profesor (sau tractorist, sau asistent medical, sau mecanic, sau şofer)… De unde, păcatele mele, să ştiu că nu trebuia să-i dau bani la firma consilierului?”.
Însă faptul că nu cunosc legislaţia nu îi exonerează pe aleşi de urmări, inclusiv de cele care pot duce la pierderea funcţiilor. Însă foarte puţin (sau deloc) se vorbeşte de răspunderea legală sau morală a funcţionarilor (şcoliţi, plătiţi) care, la rândul lor, trebuie să respecte legea. În foarte multe cazuri, e vorba chiar de documente unde semnează şi aceşti funcţionari. Iar Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) şi instanţele lovesc crunt în aleşi, îi deposedează de funcţii, îi pun să mai şi aducă bani de acasă (la conflictul de interese) dar, în general, funcţionarii nu sunt deranjaţi nici măcar cu o floare. Rămân, bine-mersi, în funcţie, vine alt primar sau viceprimar, alt consilier pe locul vacantat şi îi vor susura şi respectivului la ureche cât sunt ei de pricepuţi.
De ce se ajunge aici? Răspunsul îl dă folclorul contemporan care, când vine vorba de funcţii şi de concursuri în administraţia publică, pune punctul pe i referindu-se la pile şi proptele.
Se mai întâmplă şi ca unii primari (aflaţi la primul mandat, mai ales) să intre cu mare vervă în primărie, transmiţând un prim mesaj periculos: „M-a trimis electoratul să vă fiu şef. Legea sunt eu!”. Poate un secretar sau un contabil mai încearcă să-l aducă cu picioarele pe pământ, să-i explice că administraţia publică nu e AF-ul pe care funcţionează o cârciumă. Alesului îi sare ţandăra, urmează certuri şi funcţionarul constată că e mai comod (chiar dacă ilegal, uneori) să spună mereu „da, şefu’, să trăiţi!”.
Numai că, în unele cazuri, ,,da, şefu’!” poate echivala cu ,,pa, şefu’!”.
Toate acestea se întâmplă deoarece răspunderea secretarilor este vagă în ce priveşte contrasemnarea unor dispoziţii sau hotărâri de consilii locale care, apoi, pun pe unii aleşi într-o stare de dificultate.
Multe din documentele care fac obiectul unor verificări pe linia incompatibilităţilor sau a conflictelor de interese poartă şi semnăturile secretarilor. În caz că situaţiile reprezintă încălcării ale legii, aleşii răspund, chiar cu funcţia, dar practica arată că secretarii nu suportă nicio consecinţă.
Aşa se face că, în ultimii ani, mai mulţi aleşi locali buzoieni, fie ei primari, viceprimari sau consilieri locali, s-au trezit în incompatibilitate sau în conflict de interese, unii din cauza inacţiunii secretarilor, alţii din vina proprie.
Ignoranţa şi lipsa de cultură juridică
Numai de la alegerile locale de anul trecut, doi primari şi-au pierdut mandatele după ce ANI a stabilit în cazul lor existenţa stării de incompatibilitate. Este vorba despre primarul comunei Săpoca, Iulian Manea, care a fost şi primar şi membru în Consiliul de Administraţie al Spitalului de Psihiatrie, dar şi despre primarul de la Săgeata, Sorin Tănase, care şi-a pierdut mandatul la numai câteva luni de la reînvestire. Tănase s-a aflat în incompatibilitate încă de la preluarea primului mandat, din vara lui 2012, însă nu a putut renunţa la PFA-ul pe care l-a înfiinţat înainte de a deveni primar, întrucât ar fi beneficiat de o finanţare nerambursabilă pe care ar fi fost obligat să o restituie dacă ar fi închis PFA-ul respectiv.
Din acelaşi motiv, un alt ales buzoian – viceprimarul comunei Ruşeţu, Daniel Muşat Petrică, a fost declarat în incompatibilitate de ANI. „Începând cu data de 25 iunie 2016, deţine simultan funcţia de viceprimar şi calitatea de comerciant persoană fizică (reprezentant întreprindere familială) în cadrul Muşat A Petrică-Daniel Întreprindere Individuală, încălcând astfel prevederile legale ale art. 87, alin. (1), lit. g) şi art. 91, alin. (3), teza I din Legea nr. 161/2003“, se precizează într-un comunicat transmis miercuri de ANI.
De altfel, viceprimarul comunei Ruşeţu nu a ţinut secret faptul că deţine întreprinderea individuală şi că o coordonează în calitate de administrator. Toate aceste date sunt consemnate în declaraţia de interese depusă în 2016, la începutul mandatului. Potrivit declaraţiei de avere, Muşat a obţinut o finanţare pe investiţii rurale de peste 43.000 lei prin Măsura 112, care l-ar fi împiedicat să renunţe întreprinderea individuală. Avea însă opţiunea de a renunţa la calitatea de ales local.
Muşat a depus la dosarul de evaluare un punct de vedere, în exercitarea dreptului la apărare.