În căutarea hranei, carnivorul sălbatic de temut a migrat de la câmpie la deal
După zona Cilibia-CA Rosetti-Bentu, în perimetrul Aldeni- Beceni au fost identificate cele mai multe exemplare
Trăieşte în haite, se înmulţeşte vertiginos şi s-a adaptat perfect condiţiilor de la noi. Un animal de pradă care poate fi confundat foarte uşor cu un câine hoinar, şacalul a ajuns să facă prăpăd pe fondurile de vânătoare şi în stânele din zona de deal a judeţului.
Vânătorii buzoieni sunt tot mai îngrijoraţi de înmulţirea alarmantă a numărului şacalilor, dar şi de migraţia acestora din zonele aride ale judeţului, acolo unde era întâlnit în urmă cu câţiva ani. Gheorghe Cighir, şeful AJVPS Buzău, spune că numai pe fondurile de vânătoare ale Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi au fost identificate în această primăvară 274 de exemplare, cele mai multe în zona Cilibia-CA Rosetti- Bentu, unde au fost evaluate aproape 90 de bucăţi. Zeci de exemplare au ajuns tot mai sus, pe Valea Slănicului.
„Am constatat că sunt mai mulţi decât au fost evaluaţi în zonele de deal. Iar acum, probabil că sunt şi mai mulţi pentru că i-au deranjat oamenii, cu lucrările de pe câmp”, susţine Cighir. Şi de parcă numărul mare al mistreţilor, care distrug tot pe terenurile localnicilor, nu era de ajuns, zona Aldeni-Beceni a ajuns să fie a doua cea mai populată din judeţ cu şacali. Acolo au fost evaluate aproape 40 de exemplare, iar vânătorii spun că nu pot face mare lucru pentru „rărirea” lor, pentru că şacalii pot fi vânaţi doar până la 1 aprilie şi nu tot timpul anului. „Soluţia pentru reducerea lor este împuşcarea tot timpul anului. Am făcut propunere la minister în acest sens, dar nu s-a schimbat nimic. Nu s-a dorit acest lucru, iar legea ne dă voie să împuşcăm până la 1 aprilie. După este interzisă, pentru că, deşi nu este o specie protejată, intră la categoria prădători, dăunători”, susţine şeful AJVPS Buzău.
Au venit din Deltă, pe malul Buzăului
Înmulţirea şacalilor le dă bătăi de cap nu numai vânătorilor – pentru că aceştia sunt duşmani de temut atât pentru vulpi, fazani, iepuri, pui de căprior – ci şi pentru gospodăriile populaţiei, pentru că atacă de la păsări până la oi. Responsabilii AJVPS spun că populaţia în creştere de şacali trebuie privită cu seriozitate, din cauza faptului că sunt foarte dăunători şi se înmulţesc şi foarte repede, de două ori pe an, având câte 4-5 pui, în medie.
Şacalii pot fi confundaţi uşor cu câinii hoinari, fiind destul de greu de reperat de către persoanele neavizate. Sunt animale care trăiesc în haită, foarte rapide, care atacă fulgerător, şi care pot fi, asemeni vulpilor, purtători de rabie. Oportuniste, aceste animale pot să facă prăpăd în gospodării. De fapt, acest animal arată ca un fel de intermediar între vulpe şi lup, atât ca dimensiune, cât şi ca aspect. Singurii duşmani naturali ai şacalului, în zona României, sunt lupii.
În judeţul Buzău, vânătorii spun că sigur, şacalii au migrat din zona Deltei Dunării, urmând malul râului Buzău. Originar din Asia şi Africa, şacalul auriu este un carnivor sălbatic de temut. Trăieşte în haite, se înmulţeşte vertiginos şi s-a adaptat perfect în zonele mediteraneene din Sudul Europei. De aici, a început migrarea şacalilor spre Bulgaria, Ungaria şi Serbia. Au cucerit pe de o parte, Dobrogea până în balta Brăilei şi Bărăgan, iar pe de altă parte, hăituiţi de vânătorii sârbi, au trecut graniţa de vest şi au pătruns în Banat fără probleme. Specialiştii spun că este singura specie de mamifer despre care avem motive să credem că a apărut în fauna noastră ca rezultat direct al încălzirii climei.