O sală plină ochi aplaudă în picioare la finalul spectacolului după ce evoluţia actorilor i-a făcut pe spectatori să râdă cu lacrimi. Jumătate dintre buzoienii care au plătit marţi bilet la „Zeul Măcelului” au venit cel mai probabil să îl vadă pe Adrian Văncică, actorul care a fascinat o ţară întreagă cu rolul beţivului Celentano din serialul „Las Fierbinţi” de la Pro Tv.
Departe de „partitura” pe care o are de interpretat pe micile ecrane, Văncică face în „Zeul Măcelului” o echipă excelentă cu alţi trei colegi de la NOTTARA: Cerasela Iosifescu, Luminiţa Erga, Alexandru Jitea. E drept că şi piesa Yasminei Reza, distinsă cu premiul pentru cea mai bună comedie din Anglia, este foarte bună.
La nici un minut după căderea cortinei, cei patru actori sunt în culise, amuzându-se copios după explozia de râs care îi cuprinsese în timpul spectacolului. Momentul pe care spectatorii l-au perceput ca făcând parte din scenariu a avut un efect molipsitor asupra sălii întregi. Adrian Văncică acceptă să răspundă la câteva întrebări. Chiar dacă recunoaşte că Celentano îl urmăreşte, efectul pe care personajul de la Pro Tv îl are asupra actorului este cu mult mai mare decât se poate crede. Dovadă: imediat ce închid reportofonul, trei puşti intră în urma mea în culise şi îl strigă. Adrian Văncică le face semn să îl aştepte să se schimbe, iar unul dintre buzoieni îi răspunde cu o replică a beţivului din Las Fierbinţi: „Nicio problemă! Da’ ce mă, Moş Crăciun nu-i om?”.
Reporter: Când ţi-ai dat seama că eşti făcut pentru actorie?
Adrian Văncică: În spatele alegerii meseriei acesteia se află o poveste pe care eu însumi nu pot să mi-o explic. Este o poveste atât de simplă şi de banală…. Ar trebui să îţi spun: „am simţit că asta trebuie să fac”. Ştii compunerile alea de clasa a IV-a, „Ce vreau să mă fac când voi fi mare”? Îmi aduc aminte doar că am vrut să fiu actor. Nu ştiu de ce. Nu a existat un moment decisiv, nu m-a descoperit cineva, nu mi-a zis nimeni: „bă, tu, ar trebui să faci asta!”. Am urmat un parcurs normal. Îmi plăcea să spun poezii, să fac oamenii să râdă, ca orice copil, vroiam să fiu în centrul atenţiei şi uite aşa au evoluat lucrurile.
Rep.: Ai devenit iubit de o ţară întreagă în urma personajului din „Las Fierbinţi”. Resimţi în vreun fel acest succes?
A.V.: Trebuie să fim cinstiţi: televiziunea este foarte importantă şi îţi aduce rapid popularitatea. Poţi face patru filme de lung metraj în rol principal şi tot nu se compară cu popularitatea pe care ţi-o aduce un sezon bun, într-o producţie foarte bună ca „Las Fierbinţi”. Până la urmă asta este meseria mea. Recunosc că resimt lucrul acesta cu notorietatea.
„Eu trebuie să fiu credibil”
Rep.: Te afectează deci notorietatea?
A.V.: Greutatea constă în faptul că trebuie să conving oamenii care se uită la mine şi au în cap imaginea beţivului pe care o văd joia de la 20.30 să uite imaginea aia şi să aduc una nouă. Fie că este vorba despre un avocat, cum aţi văzut în seara aceasta în „Zeul Măcelului”, fie că e vorba de un director general ca în „Metoda” sau un ministru ca în „Vacanţă în Guadelupa” eu trebuie să fiu credibil. Abia de aici începe greutatea pentru că mă urmăreşte blestemul de a fi ieşit bine rolul Celentano din „Las Fierbinţi”.
Rep.: Ai vrea să scapi de „blestemul” ăsta?
A.V.: Măi, nu ştiu… Deocamdată nu. Lasă-mă în zeama asta, că e bună.