* Reprezintă a treia cauză de mortalitate din lume şi prima în situaţiile de handicap fizic sau mental permanent
* Reprezintă a treia cauză de mortalitate din lume şi prima în situaţiile de handicap fizic sau mental permanent
Lumea de astăzi se închină cu smerenie ideii de profit şi de câştig. Avem locuri de muncă ce presupun responsabilitate încă din primul an de facultate, programul de lucru ajunge la 10 -12 ore, iar obezitatea şi nivelurile alarmante ale colesterolului la copii sunt din ce în ce mai prezente. Există parcuri şi săli de fitness, dar nu avem suficient timp să le vizităm. În aceste conditii, nu e de mirare că suferim de bolile vârstei a treia încă de la 15 ani.
„În Europa se înregistrează, anual, mai mult de 10.000 de bolnavi tineri. Se poate întâmpla oricui. Putem fi noi cei afectaţi, o rudă, un prieten sau … un om pe care nu l-am cunoscut, dar este bine să avem în vedere că anual, fiecare al cincilea deces este cauzat de un AVC. Din cauza felului în care evoluează societatea, s-a ajuns ca boli ale bătrâneţii, precum accidentul vascular cerebral (AVC), să apară din ce în ce mai des în rândul tinerilor”, spune dr. Dorina Murgociu, medic neurolog în cadrul Policlinicii „N.Titulescu”.
Ce este AVC?
Accidentul vascular cerebral (AVC) este principala cauză de handicap la adult şi a treia cauză de deces în lume. Anual, trei milioane de persoane suferă un AVC, iar România ocupă un loc „fruntaş“ la morbiditatea şi mortalitatea din această cauză.
„Putem vorbi despre un caz de AVC în momentul în care, dintr-o anumită cauză, o parte a creierului este privată de cantitatea necesară de sânge şi, implicit, de oxigen şi substanţele nutritive necesare bunei funcţionări. Există două moduri prin care se produce: prin blocarea unei artere de către un cheag de sânge (accident vascular cerebral ischemic) sau prin ruptura vasului de sânge (accident vascular cerebral hemoragic). Când are loc un accident cerebral vascular, o parte din celulele nervoase din creier încetează să mai funcţioneze, iar fără o intervenţie medicală promptă, efectele pot fi fatale”, explică medicul neurolog.
Semne de alarmă
Nu toată lumea acuză aceleaşi simptome înaintea unui atac cerebral vascular. Uneori ele pot apărea şi dispărea, fără a da ceva de bănuit.
„Numeroşi pacienţi nu au dimensiunea corectă a gravităţii consecinţelor unui AVC. Având în vedere că tratamentul cel mai eficient este cel administrat în mai puţin de o oră de la declanşare, este bine de ştiut când trebuie să ne alarmăm. Astfel, dacă avem palpitaţii (fibrilaţie auriculară), dacă simţim o amorţire bruscă a feţei, a unui picior sau a unei mâini, dacă apar tulburări bruşte de memorie, dificultăţi în vorbire şi imposibilitatea de a înţelege ceea ce se vorbeşte în jur, pierderea bruscă a echilibrului, ameţeală sau probleme în coordonarea membrelor, dureri bruşte de cap fără o cauză anume sau dacă privirea este înceţoşată sau dublă şi apare o stare inexplicabilă de somnolenţă şi greaţă este necesar să se consulte de urgenţă medicul”, avertizează dr. Murgociu.
Factori de risc
Accidentul vascular cerebral este o urgenţă medicală, o problemă la nivel global. Factorii care favorizează aparţia unui accident cerebral pot fi atât controlabili, cât şi incontrolabili.
„Nu putem lupta cu ereditatea, afecţiunile cardiace congenitale, sexul (bărbaţii sunt mai predispuşi ca femeile) sau vârsta (după 55 de ani riscul se dublează la fiecare 10 ani). Când avem însă de-a face cu obezitatea, hipercolesterolemia, hipertensiunea arterială, sedentarismul, fumatul, consumul de alcool sau diabetul zaharat stă în puterea nostră să prevenim sau să ameliorăm. 10 la sută dintre persoanele care au avut AVC s-au recuperat total, 40 la sută au rămas cu sechele severe, cu invaliditate totală sau parţială, iar 10 procente sunt complet dependente de îngrijire externă. Prevenirea AVC-ului, mai ales în cazul tinerilor, se poate face prin adoptarea unui regim de viaţă echilibrat, o alimentaţie sănătoasă şi completă, activităţi sportive regulate”, arată medicul specialist.
Tratamente
Pentru a putea aplica un tratament adecvat, medicul recomandă anumite teste de specialitate: examen neurologic, analize de sânge, efectuarea electrocardiogramei. Diagnosticarea accidentului vascular include şi metode mai complexe de investigare, cum ar fi tomografia, RMN (rezonanţa magnetică), EEG (electroencefalograma), testele Doppler (cu ultrasunete).
„Administrarea medicamentelor sau intervenţia chirurgicală trebuie să aibă loc în cel mult trei ore de la momentul declanşării accidentului cerebral. Pe termen lung se utilizează statine, antihipertensive şi medicamente antitrombotice. Recuperarea este însă un element foarte important şi dificil. Efectele accidentului vascular cerebral te determină, practic, să-ţi redefineşti stilul de viaţă. Reabilitarea presupune terapie fizică (redarea mişcărilor, coordonării şi balansului), ergoterapie/terapie ocupaţională (reînvăţarea unor abilităţi de bază, precum cea de a te spăla sau a te hrăni singur), logoterapie (redarea vorbirii)”, explică dr. Dorina Murgociu, atrăgând atenţia că riscul de AVC poate fi redus prin conştientizarea fiecăruia dintre noi, a medicilor, pacienţilor, a celor cărora le stă în putere să finanţeze crearea unor clinici speciale de tratare şi reabilitare, dar şi a acelora care pot oferi informaţii cu privire la riscurile pe care le implică un astfel de accident.