Joi a încetat din viață, la aproape 85 de ani, fostul mare boxer Mircea Dobrescu, Maestru Emerit al Sportului și vicecampion olimpic la categoria muscă la Melbourne, în 1956.
Născut pe 5 septembrie 1930, în satul Cotorca din județul Buzău, campionul român, supranumit de francezi „Hercule de buzunar“ pentru că era mic de statură, dar avea o musculatură bine dezvoltată, a început boxul în 1948 la Brăila, la vârsta de 18 ani, după care a ajuns la București, la fostul club CCA, acum CSA Steaua, unde l-a avut antrenor pe Marcu Spakov.
Acesta a spus despre Mircea Dobrescu că a fost „cea mai precisă mașinărie de box pe care am avut ocazia să o văd și să o antrenez. A înfruntat pugiliști care au ajuns pe cele mai înalte culmi ale boxului profesionist. Rămân cu regretul în suflet că, în câteva meciuri-cheie, ghinioanele și arbitrii judecători l-au privat de titlul olimpic“.
Mircea Dobrescu s-a lăsat de box în 1982, la vârsta de 52 de ani, timp în care a boxat în peste 200 de meciuri. Din cei 52 de ani, 20 i-a petrecut ca sportiv al Stelei. A mai activat la cluburi din Buzău și Brăila.
Antrenorul secund al lotului național din anii ’50, Constantin Nour, a rezumat succint impresionanta carieră a lui Mircea Dobrescu: „A fost cel mai complet boxer român, dar și cel mai ghinionist. A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, Helsinki 1952, Melbourne 1956 și Roma 1960, la cinci Campionate Europene. În 1954 a devenit campion mondial universitar, iar în 1960 campion balcanic“.
Înmormântarea marelui pugilist a avut loc sâmbătă, 8 august, la Biserica Bălăneanu din București.