Unul dintre puţinii scriitori de elită contemporani este băcăuanul Viorel Savin. Este poet, prozator, eseist, publicist şi dramaturg. Acesta s-a născut la data de 4 aprilie 1941 în Borzeşti. A debutat cu proza „Sticla” în anul 1962, iar publicistic cu proza „Contrapunct” în anul 1969 în revista „Ateneu”. Prima piesă care i s-a jucat a fost „Proprietatea dv.” pe scena Teatrului Popular de Comedie din Slănic Moldova, în anul 1973. De la început a cunoscut succesul. Acest lucru l-a încurajat şi, pe baza unui talent de excepţie, a continuat să scrie. A publicat în jur de 40 de volume, iar piesele sale de teatru au fost montate şi jucate pe scenele teatrelor din Bucureşti, Bacău, Botoşani, Constanţa, Iaşi, Piteşti, Reşiţa, Giurgiu ş.a. De asemenea Televiziunea Naţională şi Radiodifuziunea Română au pus în scenă piese de-ale sale. Ba mai mult, piesa „Doamne, fă ca Schnauzer să câştige!” a fost jucată la Teatrul „Pygmalion” din Viena, în anul 2007. Cea mai de succes piesă a sa este „Bătrâna şi Hoţul”, care s-a jucat la cele mai multe teatre din ţară între anii 1984 şi 2010. Referitor la această piesă este de remarcat faptul că, înainte de 1989, când era jucată la Teatrul Mic din Bucureşti, era să fie scoasă de pe afiş, iar autorul să aibă mari probleme. Dar ce s-a întâmplat? Pe afişele care anunţau spectacolele, anumiţi indivizi au lipit în dreptul „Bătrânei” chipul Elenei Ceauşescu, iar în dreptul „Hoţului” pe cel al Tovarăşului. Evenimentul a fost remediat la momentul potrivit, aşa că nu s-a creat mare vâlvă. Afişele au fost refăcute şi ridicate mai sus, pentru a nu se mai ajunge la ele, din iniţiativa directorului teatrului, scriitorul Dinu Săraru. Totuşi, acest lucru a ajuns şi la nivelul ministrului Culturii de la acea vreme, care l-a chemat pe Dinu Săraru şi, în urma discuţiilor, scandalul s-a oprit aici. Acest lucru mi l-a relatat Viorel Savin cu prilejul întâlnirii dintre scriitorii buzoieni şi băcăuani. Succesele înregistrate i-au adus binemeritate premii şi distincţii, cele mai multe pentru teatru. Cea mai importantă distincţie este Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria A, primit în anul 2004. Din anul 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor. Despre opera şi personalitatea lui Viorel Savin au scris numeroşi scriitori şi oameni de teatru. Reputatul şi regretatul om de litere Mircea Ghiţulescu scria despre piesele sale: „Nota comună a dramelor lui Viorel Savin pare a fi, cu un paradox, aceea de nu avea nici o notă comună; după cum rezistenţa la orice tendinţă comparatistă este semnificativă pentru nevoia imperioasă de altceva”.
Portretul
portretul acesta / de voi zilnic îngălat
cu noroi
nu este al meu.
dacă nu v-ar înfricoşa altruismul
mi-aţi putea desena chipul
cu degete curate!
ştiţi bine că vă sunt contemporan
util
deşi greu de manipulat.
dacă nu v-ar înfricoşa
altruismul mi-aţi putea desena
chipul / cu degete curate!
mă taxaţi de ciudat
fiindcă refuz să hamletizez printre voi
cu instrucţiunile de folosire / la vedere
mi-aţi putea desena chipul
cu degete curate dacă nu v-ar înfricoşa
atât de mult altruismul.
cât de convenabil
am putea supravieţui
împreună…!
Resuscitându-mi clipele
resuscitându-mi pe rând
clipele duse
în spatele frunţii
de mult aşteptând
o regăsesc pe cea minunată:
în ierburile încinse
de soare
sub poala pădurii Sărata
prima iubire
mirosea a algă de mare…
Aş vrea
aş vrea
să pun
un genunchi în pământ şi
să-mi plec fruntea
în faţa voastră…!
cu sufletul adiere aş vrea
să vă pot răcori
încălzi
mângâia
dojeni… –
după cum cere
binele vostru.
gândurile mele
cântece de iubire
înalţă
pentru voi
dar mă respingeţi
prudenţi
ca pe un om
ce trezeşte nelinişti –
suspiciunea voastră
îmi ucide pe buze
chiar şi poemul
acesta!
sunt o groapă comună
cu poeme
nescrise…
Supravieţuire
ochii obosiţi de dispreţ
vi-i coborâţi asupră-mi
doar din nevoia perversă
de a evalua
cât mai pot suporta
împunsăturile arătătoarelor voastre!
recunosc că gem indecent de durere
înghiţindu-mi
plânsul pe nedrept acuzat.
sunt condamnat
să supravieţuiesc
tunzând degete
tăind degete neîncetat scurtând
sumedenie de degete
care
îmi fac semne inacceptabile
de ameninţare!
Universul este în expansiune
Pământul se-nvârte –
aparent etern
bogaţii îi urăsc pe săraci
copiii sunt nemulţumiţi de părinţi
rareori cineva învaţă
din greşelile sale / dar nimeni
nimeni nu învaţă
din greşelile altora
iar eu
sfârşit de efort
nu încetez să ratez
degete
insuportabil de obraznice!
alături de voi
existenţa este o muncă
istovitoare / şi nici măcar
nu-mi lăsaţi timp să vă rog
să fiţi buni!
Când aţi ascultat…
când aţi ascultat
ultima dată foşnetul brazilor
ca pe o rugăciune de noapte?
alergaţi de colo-colo
înnebuniţi de zgomote de maşini
de trenuri / de avioane…!
frisonaţi de competiţii neînsemnate
vă evitaţi inutil / oricum vă veţi întâlni –
măcar ca duşmani!
lacomi culegeţi grăunţele
binelui vostru
din răul ce semănaţi / din lacrimi
extrageţi pepite
de bucurie dirijând fără scrupul
coruri de gemete –
în acest secol
geamătul este zgomotul de fond
al browniadei voastre
sărmanii de voi!
e ca şi cum aţi căuta
lumină în întuneric.
…puteţi înţelege că trecerea unui chip de copil
de la lacrimi la zâmbet
este egală cu Big-Bang?…
Sala de aşteptare
aer stricat
de fum de ţigară
telefon
zornăind disperat
uşi hăituind fiinţe bizare
ce parcă
plutesc pe covoru-nflorat.
secretara
cu trup parfumat
şi albina
explorând tenace
tabloul
ce conţine o floare
picată în stil demodat.
ieftină-i rima dar
ies disperat
după soare.
amiaza
afară-o găsesc
transformată
în înserare:
norii întunecaţi
cu ploaie
mă miruiesc
Doamne! sper
să nu fi defectat
cineva
şi astrul ceresc!…
Patria perfectă
cum poţi să te goleşti
de mii de zeci de mii de sute de mii
de milioane de fii disperaţi
şi durerea
dintre graniţele tale
să nu scadă
durere se naşte
din bucuria celor ce pleacă?
cum poţi să te goleşti
de mii de zeci de mii de sute de mii
de milioane de fii ce visează
şi speranţa
dintre graniţele tale să nu scadă
speranţă se naşte
din deznădejdea celor ce pleacă?
cum poţi să te goleşti
de mii de zeci de mii de sute de mii
de milioane de fii
şi dragostea faţă de tine
să nu scadă
între graniţele tale
iubire se naşte
din ura celor ce pleacă?
tocmai pentru că eşti
profund nefericită eşti
o patrie perfectă
bătrâna mea Românie!