Marţi, 15 august, de Ziua Sf. Maria, între orele 9,30 – 11,15, am fost în vizită la cel mai mare poet român în viaţă, Ion Gheorghe, care, pe 16 august, împlineşte venerabila vârstă de 82 de ani. Împreună cu colegii mei din redacţiile revistelor ”Cartelul metaforelor” şi ”Caietele de la Ţinteşti” – Stelian Grigore, Mihai Ştefan, Geta şi Nistor Tănăsescu – am avut, ca în fiecare an, plăcerea de a-l asculta, vorbind despre istorie, politică şi artă pe autorul ”Megaliticelor”, al „Elegiilor politice”, ”Mutului” etc.
Un spectacol de inteligenţă dat de o conştiinţă a neamului. Pentru toate realizările mele literare, nu am satisfacţia pe care o simt când sunt acceptat de Ion Gheorghe în preajma sa, când pur şi simplu visez că am şansa de a fi prieten cu acest ”monstru sacru”! Ne-au întâmpinat, lângă poet, Dana, fiica acestuia, şi doamna Mia , soţia, în casa părintească a acesteia, reşedinţa de vară a familiei, la Sărăţeaca, jud. Buzău. La 82 de ani, Ion Gheorghe arată excepţional de viguros, determinat, calm, aşezat peste timpul său unic. Nu se dezice de lucrurile din care şi-a alcătuit existenţa, e unul dintre puţinii patrioţi români care s-a luat cu Patria din dragoste. Îşi iubeşte familia precum patria. Cu doamna Mia a fost coleg la şcoala Pedagogică din Buzău. Sunt împreună de peste 5 decenii.
Atunci exista o şcoală Pedagogică pentru Băieţi şi una pentru Fete. Istorie. Fiica lor, Dana, e bibliotecară în Bucureşti. Nici nu se putea altfel. Curtea de la Sărăţeanca e plină de statuiete, pietre litice, găsite de poet cu decenii în urmă, într-o necropolă din zona întinsă în care a fost descoperit celebrul tezaur ”Cloşca cu puii de aur”. Toate la un loc, nu împrăştiate pe dealuri. Puse la păstrare, cum s-ar zice. Urme ale unei civilizaţii în negura căreia numai genialul poet Ion Gheorghe are acces. Ne-a vorbit cu patimă ostoită, dar fermă, despre marele istoric Densuşianu. E greu să-l contrazici pe Ion Gheorghe, nu poţi avea argumentele sale, ideile şi conştiinţa cu care reface acest pământ unic în lume. Astfel de statuiete are şi în apartamentul său din Bucureşti. În total, la Sărăţeanca şi Bucureşti, să tot fie vreo mie de exemplare, nicio ”piatră” semănând cu cealaltă, având forme mitologice, forme de animale, de păsări, insecte etc.
Am asistat la încă o lecţie de istorie. E greu de explicat în cuvinte câtă încărcătură şi ce semnificaţii profunde au vorbele lui Ion Gheorghe. Nu-mi rămâne decât să-i urez încă o dată un călduros ”La mulţi ani”, să mă rog pentru sănătatea sa şi a familiei sale. La plecarea noastră, poetul i-a înmânat lui Nistor Tănăsescu câteva caiete, manuscrise care, să sperăm, cândva vor vedea lumina tiparului. Frumoasă zi de Sf. Maria!…