Luni, 7 august, în rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, a avut loc aniversarea împlinirii a 95 de ani de la naşterea marelui prozator Marin Preda.
Acţiunea a fost organizată de Academia Română, Primăria Municipiului Bucureşti, Muzeul Naţional al Literaturii Române etc. Au participat şi au avut intervenţii academicianul Eugen Simion, profesorii universitari Silviu Angelescu (Bucureşti), Bogdan Guţu (Iaşi), Mariana Şipoş (Bucureşti), scriitorul buzoian Dumitru Ion Dincă, precum şi regizorul filmului „Moromeţii”, Stere Gulea.
Cu acest prilej, în intervenţiile lor, personalităţile amintite au remarcat forţa epică a marelui prozator Marin Preda, toţi considerându-l o mare conştiinţă artistică şi civică, în ciuda unor „derapaje” de care a fost acuzat.
Fireşte că nu au fost uitaţi nici detractorii care după 1990 l-au catalogat pe Preda, ca şi pe Nichita Stănescu, drept nişte profitori ai regimului comunist.
Eugen Simion a apreciat valoarea cărţii
Punctul de mare intensitate al manifestării l-a constituit lansarea cărţii lui Dumitru Ion Dincă: „Imposibila întoarcere în «Poiana lui Iocan>”, apărută la Editura Muzeului Literaturii Române.
Academicianul Eugen Simion a subliniat şi a insistat pe valoarea cărţii lui Dumitru Ion Dincă, lucrare care readuce în actualitate, mai ales pentru tânăra generaţie, atât figura marelui prozator, dar mai ales opera lui memorabilă.
„Incursiunea în laboratorul intim al «Moromeţilor» am realizat-o nu numai pentru a urmări destinul eroilor care i-au servit lui Marin Preda în conturarea unor personaje, ci şi în ideea că ea poate interesa istoricul literar, exegetul şi, nu în ultimul rând, scriitorul tânăr. Fireşte, între roman şi realitatea care l-a generat nu pot exista suprapuneri totale.
Oamenii, evenimentele au suportat filtrul scriitorului, încărcătura şi adaosurile biografice de care avea nevoie pentru prelungirea firului din primul volum”, a declarat Dumitru Ion Dincă.
„Imposibila întoarcere în «Poiana lui Iocan»“ este o carte dedicată marelui Marin Preda, cel care a dat literaturii române capodopere precum „Moromeţii“, „Cel mai iubit dintre pământeni“, „Viaţa ca o pradă“ sau „Delirul“. Marin Preda s-a documentat pentru realizarea romanului „Moromeţii“ în satul buzoian Căldărăşti, în august 1949, când a fost trimis de Revista Contemporanul să scrie despre CAP-ul de aici, unul dintre primele zece CAP-uri înfiinţate în România.
„(…) O a doua «surpriză> o constituie însuşi portretul indirect al lui Marin Preda, adică acela conturat prin convergenţa amintirilor ţăranilor din Căldărăşti. Pentru cei mai mulţi dintre ei, ,«ziaristul Marin Preda> era incomparabil mai şters, mai lipsit de strălucire decât «scriitoarea Maria Banuş>. Tinerelul firav care «mai mult trăgea cu urechea decât se băga în vorbele oamenilor>, dând senzaţia că nu-şi ascultă interlocutorul («se uita la tine după ferestrele ochelarilor că nici nu-ţi dădeai bine seama ce vrea şi deodată îţi punea câte o întreba>) este, fără îndoială, «autenticul Preda>, marele scriitor care avea să devină, cufundat în interioritatea sa creatoare şi dând astfel impresia de absenţă – dar oferind, totodată, o liniştitoare senzaţie de siguranţă, certitudine în moralitate: «Cred că Preda acesta, pe care-l ţin minte aşa ca prin ceaţă, dacă a scris o carte aşa cum ziceţi dv., în care sunt toate întâmplările din Căldăreşti n-ar fi putut să mintă niciodată> (Vasile Neagu). Extraordinară această caracterizare a marelui creator, fixând parcă pentru totdeauna profilul spiritual şi moral (asociat ,«organic> cu imaginea fizică) propriu autorului «Moromeţilor>, sustrăgându-l astfel coruperii şi alterării Timpului – de care portretul lui Marin Peda «scapă> miraculos, precum capul din humă arsă al lui Moromete, făcut odată de Din Vasilescu”, precizează despre volumul „Imposibila întoarcere în «Poiana lui Iocan>” criticul literar Daniel Cristea-Enache.