- Dezinfecţia apei de fântână şi igienizarea generală a fântânilor se fac ocazional, iar în bazine de captare se folosesc substanţe chimice expirate sau neavizate
În secolul 21, în 14 comune din judeţul Buzău, singura sursă de apă o reprezintă fântânile, iar în altele, deşi există instalaţii de captare şi de furnizare, localnicii au parte mai mult de apă menajeră decât pentru consum. Şi asta din cauză că autorităţile locale consideră că este prea costisitor să doteze staţiile cu trepte de tratare în vederea potabilizarii apei şi nu-şi permit astfel de investiţii. Însă, nici fântânile nu se obosesc să le cureţe prea des astfel încât măcar apa de acolo să poată fi folosită în gospodării.
Situaţia întocmită de reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Buzău a ajuns şi în atenţia Prefecturii, iar astăzi va fi prezentată în şedinţa Colegiului Prefectural. Documentul arată că apa din multe fântâni este toxică şi reprezintă un pericol real de îmbolnăvire a consumatorilor.
Potrivit raportului trimis Instituţiei Prefectului de către Direcţia de Sănătate Publică, localităţile din judeţul Buzău aprovizionate doar cu apă de fântână sunt Amaru, Baltă Albă, Braeşti, Buda, C.A. Rosetti, Florica, Largu, Mihăileşti, Odăile, Racoviţeni, Ruşeţu, Scutelnici, Ţinteşti şi Ziduri. Situaţia nu diferă mult de cea prezentată anul trecut de către DSP, în lista din acest an lipsind doar Costeştiul.
Spre exemplu, din numărul total de 1.870 fântâni publice catagrafiate în judeţ, s-au analizat chimic şi microbiologic 151 probe, din care 100 au fost necorespunzătoare, ceea ce reprezintă 66,23%. S-a constatat, şi în anul 2017, că dezinfecţia apei de fântână, precum şi igienizarea generală a fântânilor, se fac ocazional, nerespectându-se prevederile legale în vigoare. Riscul consumului apei din fântână cu concentraţie de nitraţi peste 50 mg./l la copiii din grupa de vârstă 0-3 ani este reprezentat de intoxicaţia acută cu nitriti, iar la adulţii cu afecţiuni digestive poate să apară intoxicaţia cronică. „Monitorizarea calităţii apei de fântână în anul 2017 a evidenţiat faptul că majoritatea comunelor au apă cu concentraţii de nitraţi (NO3) peste limita maximă admisă de 50 mg/l , amoniu (NH4) peste 0,5 mg/l, nitriti(NO2) peste 0,5 mg/l prevăzute de Legea nr. 458/2002, cu modificările şi completările ulterioare“, se menţionează în raportul DSP. ,,(…) Riscul sanitar reprezentat de consumul apei cu amoniu, nitriţi, nitraţi peste limitele maxime admise este apariţia de intoxicaţii acute grave la copiii din grupa de vârstă 0-3 ani şi afectarea stării de sănătate a populaţiei cu boli cronice, la care există riscul să apară «boala apei», manifestată prin greţuri, vărsături, dureri de cap (cefalee), ameţeli, anemie“, spun repezentanţii DSP.
Potrivit informării către Prefectură, Direcţia de Sănătate Publică Buzău a trimis adrese oficiale primăriilor, în care, pe lângă recomandările de urgenţă, s-a făcut şi recomandarea de construire, amenajare şi întreţinere corespunzătoare a fântânilor de pe domeniul public, în vederea aprovizionării cu apa potabilă a populaţiei. De asemenea, s-au cerut probe din apă din fântâni. Din 27 primării programate să aducă probe de apă din fântânile publice la laboratoarele Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană Buzău, până la data de 31 mai, au venit 24, celelalte fiind replanificate.
Îmbucurător este că în primele lunii ale acestui an, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, nu s-au înregistrat epidemii hidrice, deşi datele specialiştilor în sănătate publică sunt îngrijorătoare.
Apă potabilă şi nu prea…
Iar dacă apa din fântâni este otravă curată, cea din instalaţii de captare şi furnizare este cam la fel de periculoasă pentru consumul uman.
70 comune au instalaţii centrale, însă unele au apă cu parametrii de potabilitate conformi, altele care au apă cu parametrii modificaţi faţă de prevederile legale privind calitatea apei potabile. „Zonele de relief în care sunt situate aceste instalaţii centrale sunt atât câmpia cât şi dealurile subcarpatice; nu există o pondere mai mare în una din aceste zone. Întrucât în zonele la care facem referire timp de decenii în agricultură au fost folosite intensiv îngrăşămintele pe baza de azot depozitate la momentul respectiv direct pe sol şi antrenate de precipitaţii până în straturile acvifere, a trebuit să se renunţe la forajele care au captat apă cu conţinut crescut în nitraţi (Şarânga) şi să se extragă apă din alte foraje din localitatea Pietroasele sau să fie neutralizate sursele de poluare din zona (vechiul depozit de azotat de amoniu de la Cislău) şi să se achiziţioneze instalaţii de reducere a elementului chimic în exces (Compania de Apă Buzău a obţinut finanţare pentru dotarea Staţiei Cislău cu o astfel de instalaţie pentru reducerea concentraţiei de nitraţi în apă). Administratorii staţiilor de apă au fost receptivi în vederea găsirii soluţiilor şi au colaborat permanent cu instituţia noastră. Depăşirea parametrilor chimici s-au înregistrat la staţiile de apă din judeţ, unde structura geologică a zonei este cauza prezenţei în apă a unor elemente chimice în concentraţii care depăşesc foarte mult valorile admise, dotările staţiilor sunt deficitare, iar primăriile locale în calitate de proprietari, au declarat imposibilitatea financiară de achiziţie în anul 2017 a instalaţiilor necesare potabilizarii apei“, se mai precizează în raportul DSP.
În perioada ianuarie – iunie 2017, au fost controlate opt sisteme de aprovizionare cu apă potabilă a localităţilor din mediul urban, 20 sisteme de aprovizionare cu apă potabilă din 17 localităţi din mediul rural şi 31 fântâni publice selecţionate din 11 comune din judeţul Buzău. Au fost verificate sistemele de aprovizionare cu apă potabilă din mediul urban Buzău Crâng, Buzău – Sud, Buzău – Zahăr, Buzău – Est, Râmnicu – Sărat – Voetin, Nehoiu – Siriu, Pătârlagele, Pogoanele. În urma acţiunilor de control au fost constatate numeroase neconformităţi pentru staţiile de aprovizionare cu apă potabilă la nivelul judeţului Buzău: defecţiunea hidroizolaţiei unuia dintre bazinele de înmagazinare; neasigurarea perimetrului de protecţie sanitară a sursei; neasigurarea robineţilor de recoltare probe la ieşirea din rezervor; neîntocmirea registrului de evidenţă a fiecărei zone de aprovizionare conform HG nr. 974/2004; neasigurarea recoltării săptămânale a probelor de apă la ieşirea din fiecare bazin de înmagazinare şi la 48 ore după fiecare intervenţie; neasigurarea încadrării în prevederile Legii nr. 458/2002 la parametrul clor rezidual liber; neasigurarea spaţiului corespunzător de depozitare a clorurii de var; utilizarea clorurii de var cu termen de valabilitate expirat; utilizarea hipocloritului de sodiu fără date de identificare; scurgeri de apă în camera de dozare a clorului lichid.
La ţară, şi mai rău…
În mediul rural au fost controlate instalaţiile centrale cu apă potabilă din Tisău-Haleş, Tisău-Strezeni, Cătina-Delimanu, Cătina-Motruna, Năieni, Movila Banului, Robeasca, Glodeanu Sărat, Luciu, Largu, Cilibia, Cilibia-Movila Oii, Căneşti, Murgeşti, Pietroasele, Podgoria, Puieşti, Scorţoasa, Stâlpu, Vâlcele, Poeni, Poeni Dren şi Mărunţişu. Aici, problemele sunt şi mai mari. Sistemele de dezinfecţie nu funcţionează, controlul de către producătorul de apă potabilă a întregului proces de tratare a apei, controlul înregistrărilor nu este efectuat, se utilizează substanţe chimice neavizate ca produs biocid pentru dezinfecţia apei, bazinul de înmagazinare nu este igienizat în conformitate cu legea, robineţii pentru recoltarea probelor lipsesc, la fel şi viza anuală de funcţionare. De asemenea, specialiştii DSP au constatat că problemele identificate la controlul precedent nu erau remediate.
Pentru neconformităţile constatate au fost acordate termene de remediere a deficienţelor şi au fost aplicate până la momentul raportării 12 sancţiuni, din care şase avertismente şi şase amenzi contravenţionale în cuantum de 19.000 lei, urmând ca în perioada imediat următoare să fie aplicate prevederile legale în vigoare la celelalte unităţi ce produc şi distribuie apă potabilă ce au înregistrat neconformităţi.
În, judeţul Buzău există însă primarii care consideră că este foarte mare costul analizelor din cadrul monitorizării de audit şi de control, însă Legea nr. 458/2002 cu modificările şi completările ulterioare stabileşte obligaţia producătorilor şi distribuitorilor de apă de a suportă costul acestor analize.