Din cele mai vechi timpuri, brățările au fost unul din elementele de podoabă folosite pentru a atrage atenția asupra încheieturilor mâinii. Femeile (și chiar bărbații) de-a lungul veacurilor au purtat brățări ca accesorii decorative, începând cu Cleopatra și până la regina Elizabeth, Marilyn Monroe și fosta primă doamnă Michelle Obama. Avantajul unei brățări este că poate fi purtată cu ușurință la orice ținută.
Cuvântul brățară derivă din cuvântul grecesc „brachile”, care înseamnă „braț”. Brățările erau – și sunt și acum – fabricate dintr-o mulțime de materiale, cum ar fi metal, aur, argint, piele, material textil, plastic și multe altele. Ele sunt, de obicei, împodobite cu bijuterii, pietre prețioase sau semiprețioase, lemn, cristale, perle etc.
Istoria brățării este o temă foarte dezbătută, iar apariția acestei podoabe este încă incertă astăzi. Avem dovezi arheologice că vechii egipteni purtau brățări la începutul anului 5000 î. Hr. Cu toate acestea, o brățară de obsidian (o rocă vulcanică) care a fost găsită în Turcia în 1995, datează din jurul anului 7500 î.Hr. Cercetătorii au fost uimiți de măiestria cu care a fost realizată această brățară în urmă cu peste 9.500 de ani, ceea ce dovedește că ea nu a fost prima realizată.
În 2008, arheologii ruși de la Institutul de Arheologie și Etnologie din Novosibirsk au făcut o descoperire importantă care a schimbat încă o dată prima atestare a unei brățări. Cercetătorii au săpat în Peștera Denisova din Munții Altai din Siberia și au găsit o colecție de bijuterii care includea o brățară. După datarea cu carbon s-a dovedit că această brățară a fost realizată acum 40 000 de ani.
Brățările erau purtate de diferite grupuri etnice, din diverse motive culturale. Egiptenii au creat brățări din materiale precum os, pietre și lemn pentru a servi intereselor religioase și spirituale. Potrivit Societății Naționale Geografice, brățara scarabeu este unul dintre simbolurile cele mai recunoscute ale Egiptului antic. Scarabeul reprezenta renașterea și regenerarea. Aceste brățări erau purtate ca bijuterii și ca talismane, fiind inclusiv înfășurate în bandajele cu care erau acoperite mumiile.
În Balcani, inclusiv în România, dar și în Bulgaria, există încă tradiția Mărțișorului, care implică legarea unui fir roșu și alb în jurul încheieturii mâinii, pentru a-i mulțumi babei Dochia, o figură mitică care aduce cu ea sfârșitul iernii reci și începutul primăverii. În Grecia, a existat o tradiție similară, a unei brățări împletite cu fir roșu și alb care era purtată de la începutul lunii martie până la sfârșitul verii. Se considera că protejează pielea celui care o poartă de soarele puternic al Greciei.
Brățara Azabache, o brățară de aur cu coral negru sau roșu erau purtate în țările latino-americane pentru a proteja împotriva Mal de ojo, adică de deochi.
În cultura chineză, brățările sculptate din jad au fost purtate încă de acum cel puțin patru mii de ani. Mulți părinți chinezi ofereau copiilor brățări de jad, pentru că credeau că jadul i-ar proteja. Jadul se crede că are proprietăți de vindecare pentru stomac și rinichi. De asemenea, chinezii au crezut că jadul îi ajuta să comunice cu spiritele care străbat pământul.
Vechii chinezi au apreciat, de asemenea, brățările de aur pe care au gravat modelele din natură, animale și creaturi mitice. Brățările de aur erau răspândite și în cultura indiană. În unele părți ale Indiei, numărul și tipul brățărilor purtate de o femeie indicau starea civilă.
Astăzi, în lumea întreagă brățările au devenit un lucru comun, fiind întâlnite sub diferite forme și scopuri, nu doar acela de înfrumusețare. De exemplu, purtăm brățări din plastic sau cauciuc cu scopul de a susține diverse cauze sociale, precum lupta împotriva SIDA, cancerului etc. Nu lipsesc însă brățările fashion, menite să înfrumusețeze ținuta în funcție de trandurile modei. Putem găsi brățări ieftine absolut încântătoare la o sumedenie de producători și magazine, capabile să completeze o ținută elegantă sau casual.
(P)