De multe ori destinul unui scriitor se schimbă pe parcurs. Aşa a fost şi pentru Mihaela Malea Stroe. A debutat cu un roman, „Fatimata”, Ed. Arania, Braşov în 1995, bine apreciat de mediul literar, ca după aceea să se axeze pe poezie. Un scurt intermezzo a reprezentat studiul comparatist „Darie Magheru. Trasee tragice, de la Sisif la Pygmalion”, apărut la Ed. Fundaţiei culturale Arania, Braşov în 2002.
Pentru Mihaela Malea Stroe, scriitor ce s-a născut în Braşov la 17 iunie 1957, nu a fost decât declicul care a dus-o spre marea poezie. Absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolay” din Cluj-Napoca, doctor în filologie a Universităţii Bucureşti, Mihaela Malea Stroe a optat pentru învăţământ, fiind profesor de limba română la Colegiul Naţional „Nicolae Titulescu” din Braşov, până la pensionare. Activitatea sa literară este foarte bogată având colaborări cu poezie, proză, teatru, eseuri, cronici literare la foarte multe reviste de profil: Astra, Tribuna, Axioma, Luceafărul, Dacia literară, Steaua, Cetatea culturală, Observatorul cultural, Sinteze literare, Gazeta de Transilvania, Lumină lină, New York Magazine etc. precum şi la Spaţii culturale din Rm. Sărat.
Următoarele cărţi ale Mihaelei Malea Stroe au fost de poezie: „Spre al nouălea cer” (Ed. Pastel, Braşov, 2008), „Anotimp fără nume” (Ed. Pastel, Braşov, 2008, traduse în franceză, engleză şi germană), „7×7 poeme de iubire” (Ed. Pastel, Braşov, 2009), „Poemele fiinţei şi ale semnelor” (Ed. Kronart, Braşov. 2012) şi „Clipa de graţie” (Ed. Eikon, Bucureşti, 2016). Despre opera sa s-au pronunţat câteva personalităţi ale literaturii române: Aurel Sasu, Irina Petraş, Emilian Marcu, Theodor Damian, Liviu Comşia, A.I. Brumaru, Ion Bălu, Valeria Manta Tăicuţu, Tudorel Urian şi mulţi alţii.
Creaţia sa nu a fost indiferentă nici unor jurii de la diferite concursuri şi festivaluri, fiind premiată: pentru debut cu premiul „Darie Magheru” acordat de filiala USR Braşov în anul 1997; cu menţiune specială acordată de Uniunea Democrat Creştină Braşov, 1998, pentru piesa „Remiza”; Marele Trofeu în cadrul concursului judeţean „Braşovul văzut de tineri”, 2007 etc. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România din anul 2009. Versurile prezentate sunt din volumul „Clipa de graţie” despre care Theodor Damian spunea, în prefaţă, „avem aici o poezie care te încântă şi te descântă cu nebănuite frumuseţi, în aşa fel încât până la urmă ai vrea ca tu, bărbatul cufundat în lectura transfigurantă, să fii mirele astralei poveşti de iubire”.
Poem cu întrebări retorice
Ochiul meu drept stă în lacrimă,
Ochiul meu stâng dă să sângere…
Pe unde umbli rătăcitorul meu îngere?
Pe unde te lepezi de mine, de tine, de patimă?
Ce aripi te mai duc dincolo de izvoare?
Ce gânduri te mai rup, pe din două, din soare?
Ce inimă-nfrântă mi te-aduse odinioară aproape,
Acolo unde pământul se desparte de ape?
Am înţeles atunci, fără să spun nimănui,
Că în zadar aş mai bate cândva la ferestrele cerului
Şi că întreaga fiinţă mi-ar fi nesăbuită risipă
Dacă nu-ţi voi fi măcar miruire de-o clipă,
Măcar chemare din chemare ivită,
Măcar sălaşul aşteptării
Sub azurul patrafir al înserării…
Poem de sfârşit şi de început
Şi iar e toamnă, şi iar e vară,
Noi, amândoi, figurine de ceară,
Modelăm anotimpuri după alt calendar…
E primăvară, şi parcă-ar fi iarnă,
Visuri ancestrale au pornit să se cearnă,
Să ne troienească în galantar.
Clipa-i vecie, veacul – clipită.
O stea pitică, nelămurită,
Se aciuieşte de-a dreapta mea,
De-a stânga ta – străluceşte luceafăr,
Între noi se înalţă Ararat. Sau Tabor?!
Pendulul vremii încă e teafăr…
Iar noi străbatem gaura neagră
A fericirilor care ne dor.
Şi iar e vară, şi iar e toamnă,
Parcă te-aud: „Ce mai faci, scumpă doamnă?”
Dar n-am răspunsuri, am doar tăceri.
Tu eşti captiv în visul de astăzi,
Eu sunt captivă în visul de ieri.
Se înserează pe strada noastră,
Neguri se lasă pe multe străzi.
Cerul deschide albastră fereastră
Peste-a lumilor haină pestriţă şi ruptă,
Peste umerii noştri de ceară, de lut…
Parcă-ar fi iarnă, dar e primăvară…
Şi parcă te-aud:
„Sfârşitul, scumpa mea, se înfruptă
Din orice-început.”
Poemul altei Golgote Iubite,
Golgota noastră e lăuntrică şi amară,
Pe o cărare a ei urcă melancoliile zilei,
Pe cealaltă cărare disperările nopţii polare
Coboară.
De-a dreapta crucii zăvorâte în noi
Stau nuci împietriţi şi cad ploi.
De-a stânga – stau umbre
De întreite, mereu înfometate,
Ispite.
Iar noi parcă suntem potire
Sculptate în smarald
Din care se revarsă, blând şi cald,
Lacrima întâiului cuvânt
Peste omenire.
Poem pentru cititorul a toate
Mi-ai spus, iubite, cândva,
Să las în seama ta
Cititul în stelele nopţilor surde şi mute,
În seama ta să las cititul în sute
De alte stele, răsturnate în ochiuri de ape
Acolo unde vin cerberi şi inorogi să se-adape,
Unde vin alergând cerbi şi turme de ciute,
În zori, ca să scape
De haitele cenuşiilor urmăritori.
Am aflat, între timp, că tu ştii
Să citeşti şi ce scrie în nervurile diafane şi vii
Ale frunzelor şi cuvintelor în formă de inimă,
Sau ce scrie pe fruntea mea când cu spinii mă
Însângerează pe dinăuntru visuri-povară
Ancestrale, tainice şi frumoase din cale-afară.
În osemintele timpului citeşti
Întâmplările lumilor rătăcitoare de odinioară
Şi-apoi, cum se cuvine, le orânduieşti.
Până şi o vioară fără strune rămasă
Ţie tot îţi spune, îţi cântă odiseea stelară
A întoarcerii unei risipitoare galaxii acasă.
Tu, cititorule a toate, desluşeşti cu mult înainte
Pătimirea cea roditoare din încă nerostite cuvinte.
Poem cu drumuri nestrăbătute
Prin Bab el Mandeb n-am trecut,
Pe Drumul Chihlimbarului
Încă n-am umblat,
Pe Drumul Mătăsii n-am călătorit,
Popas pe Drumul Crucii încă n-am făcut,
Pe cei uitaţi de lume sub Drumul Oaselor
Încă nu i-am prăznuit,
Pe Muntele Fericirilor încă n-am urcat,
Nici pe Tabor.
Dar aş putea, mai întâi, povesti despre toate.
Au fost odată, ca niciodată au fost…
Un drum, şi încă un drum, şi un munte…
Alt munte, alt drum, o cărare,
O trecătoare, un ţărm de mare,
Prea mulţi negustori, prea mulţi dregători,
Un singur Păstor,
Şi-o schimbare la faţă a lumii, şi-un rost
Al beznei, un rost al luminii,
Şi, dintre toate, cele-nsemnate,
Cele alese, vor dăinui,
Aş putea povesti…