De câți milițieni este nevoie să schimbe un bec?, suna un banc la modă în vremea Împușcatului. Răspunsul era simplu: cinci – unul se suie pe masă, iar alți patru o rotesc în sensul deșurubării și, ulterior, înșurubării becului în fasung.
Cam așa a sunat explicația pe care a oferit-o fostul ministru social-democrat al Justiției, Robert Cazanciuc, la o interpelare publică privind prezența în arhiva SIPA (fostul serviciu secret al Ministerului Justiției) a unui ofițer al Serviciului Român de Informații, detașat la acea oră la ministerul pe care îl păstorea acesta. Cazanciuc susține că ar fi semnat un ordin de ministru și a alcătuit o comisie formată din patru persoane (semn că tehnica s-a îmbunătățit în anii democrației orginale dâmbovițene!) care a intrat, în anul 2013, în arhiva secretizată a SIPA, pentru a… schimba un bec! Fără a fi adeptul teoriilor conspirației, nu este de neglijat că „Operațiunea becul“ a avut loc la câteva zile după „marțea neagră“, 10 decembrie 2013, când majoritatea USL din Parlament a încercat, pe șest, să adopte Legea amnistiei și să modifice Codurile Penale, stârnind un uriaș scandal național, cu puternice rezonanțe pe plan internațional.
Spuneam ieri că temele de dezbatere băgate pe gâtul românilor de televiziunile aservite puterii, printre care și „arhiva SIPA“, nu sunt decât petarde menite să acopere mișcările coaliției guvernamentale întru apărarea corupților. Iar declarația lui Cazanciuc, care nu face decât să arunce subiectul în derizoriu, îmi întărește pe deplin acestă convingere.