O nouă condamnare a României la CEDO în favoarea unui tânăr din pune sub semnul întrebării modul în care organele judiciare construiesc dosare.
Cazul ,,Pătrașcu contra României” demolează o practică a polițiștilor și procurorilor pentru construirea de dosare: folosirea agenților provocatori.
Astfel, România a mai încasat o palmă peste ceafă de la CEDO, după ce statul a fost condamnat în urma unui caz de trafic de droguri construit pe baza probelor obținute de polițiști sub acoperire, care ar fi momit un tânăr de 21 de ani să cumpere droguri. După ce el a fost de acord, l-au arestat, construind dosarul pe o serie de interceptări.
Ademenit în bar de polițiști cu extasy
În 23 februarie 2007, Alex Fabian Pătrașcu, un tânăr de 21 de ani, este abordat într-un bar de noapte din Buzău de un ofițer de poliție sub acoperire care, din vorbă în vorbă, i-a fluturat posibilitatea de a-i procura droguri. După mai multe întâlniri, în 14 aprilie, polițistul îi propune lui Pătrașcu să cumpere 2.000 de tablete de ecstasy cu 10 euro bucata. Procurorul deschide un dosar în 18 aprilie și apoi este organizat ,,momentul operativ” al tranzacției, polițistul venind cu drogurile la vânzare. Pătrașcu este arestat și, în 22 februarie 2008, la un an de la ,,agățarea“ lui în club de către polițistul provocator, este condamnat la șase ani de închisoare. La Curtea de Apel Ploiești și la ÎCCJ pică atât apelul, cât și recursul. În august 2011 este eliberat condiționat după patru ani și șase luni de închisoare.
În ianuarie 2009, Pătrașcu s-a adresat Curții de la Strasbourg (cererea nr. 7600) iar, după 9 ani, în 14 februarie 2017, obține o sentință favorabilă, care îi deschide calea revizuirii procesului. CEDO a reținut că Pătrașcu a fost condamnat de Tribunalul din Buzău exclusiv pe baza probelor adunate în operațiunea sub acoperire, mai precis, rapoartele poliției, stenogramele convorbirilor telefonice interceptate ale reclamantului. Concluzia Curții: procesul a fost lipsit de caracterul echitabil impus de articolul 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, fiind violat articolul 6.1 al acestui act la care România este parte. În motivare, Curtea a statuat că atunci când un acuzat afirmă că el a fost incitat la comiterea unei infracțiuni, instanțele penale trebuie să examineze atent materialul din dosar și să excludă toate probele obținute ca urmare a unei provocări din partea poliției.
Prin această decizie a CEDO, instituția agentului provocator, atât de prolifică în România, primește o lovitură puternică. Câte dosare vor ,,cădea” în instanțe după decizia în cazul Pătrașcu?
Potrivit CEDO, ,,provocarea în comiterea unei infracțiuni are loc atunci când agenții statului nu au un comportament pasiv, ci incită la comiterea unei infracțiuni o persoană care altfel nu ar fi comis-o. De asemenea, subliniază că admiterea de către instanțele de judecată a probelor obținute în urma provocării de către poliție poate duce la un proces inechitabil. În acest sens contează motivele care au stat la baza deciziei de inițiere a măsurii speciale, comportamentul agenților statului, precum și modul de examinare a cauzei în judecată”. Potrivit CEDO, ,,este de preferat că tehnicile sub acoperire să fie supravegheate de către o instanță, deși supravegherea de către un procuror nu încalcă, în sine, Convenția”.
ARTICOLUL 6 din Convenție
Dreptul la un proces echitabil
1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.
Daunele acordate
Reclamantul a pretins 400.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral.
Guvernul a susținut că cererea era nefondată și excesivă. Aceștia au invitat Curtea ca, în cazul în care acordă daune interese în ceea ce privește pretinsa încălcare a articolului 6 al Convenției, să nu se abată de la hotărârile sale anterioar.
Avocatul Chiriță: ,,Va urma o revizuire“
,,Prin hotărârea Pătrașcu c. România din 14 februarie 2017, CEDO a venit (din nou) să indice care sunt limitele în care agenții sub acoperire pot acționa fără a viola dreptul la un proces echitabil al persoanelor acuzate pentru infracțiuni provocate de aceștia. Instanțele române au considerat că nu există vreo provocare din partea agentului de poliție, CEDO a decis că infracțiunea a fost provocată. Va urma o revizuire, pentru desființarea condamnării de 6 ani de închisoare pronunțată în cauză”, a precizat avocatul Radu Chiriță.