Afaceristul Dorin Marinescu zis „Piticu“ va încerca, miercuri, să-i convingă pe judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești să-l lase liber, în prezent acesta fiind în stare de arest preventiv în Centrul de reținere al IPJ Prahova.
Între timp, dosarul în care „Piticu“ este trimis în judecată de DIICOT Buzău pentru 25 de infracțiuni – inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, împiedicarea sub orice formă a organelor competente, de control financiar, de a intra în condițiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, în scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale și vamale, evaziune fiscală în formă calificată, delapidare cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, inducerea în eroare a organelor judiciare și dare de mită – a primit deja o amânare în camera preliminară, după ce judecătorul desemnat să judece cauza din punctul de vedere al legalității sesizării instanței a depus declarație de abținere, astfel că, până la data de 18 mai, dosarul va fi repartizat aleatoriu.
Rechizitoriul trimis în instanță de procurorii anti-mafia descrie în amănunt protecția de care s-a bucurat controversatul afacerist de-a lungul timpului pentru a-și desfășura nestingerit afacerile cu alcool și cum a fost scăpat în 2014 de un dosar penal în care era cercetat împreună cu contabila sa.
„Din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că inculpatul Marinescu Dorin a fost sprijinit de un impresionant palier de protecție și sprijin, format dintr-un magistrat, mai mulți lucrători de poliție judiciară din cadrul I.P.J. Buzău și IGPR, un expert contabil și funcționari cu atribuții de conducere și control la cvasiunanimitatea instituțiilor și autorităților de stat cu reprezentare în plan local, regional sau chiar central.
În acest cadru, în perioada ianuarie 2015 – 21.02.2016, inculpatul Stănescu Mihail Gabriel, judecător la Tribunalul Buzău, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, a pretins și primit în șase rânduri (practic, pe toată perioada cât s-a derulat cercetarea judecătorească în dosarul pe care l-a instrumentat) cantitatea de 75,5 litri de vin, o carcasă de miel sacrificat și mai multe bunuri materiale, pentru a pronunța o soluție favorabilă societății reclamante, administrată de către inculpatul Marinescu Dorin, într-un dosar al instanței evidențiate, care îi fusese repartizat și care avea ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală, emis de DJAOV Buzău, și a deciziei de impunere fiscală, emisă de DGRFP Galați, în baza respectivului raport de inspecție fiscală.
În acest sens, încălcându-și îndatoririle ce îi reveneau, cu nesocotirea probelor aflate la dosarul cauzei, constând în expertiza contabilă și înscrisuri depuse de către autoritățile fiscale pârâte, inculpatul Stănescu Mihail Gabriel a pronunțat o sentință civilă prin care a anulat raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere fiscală mai sus menționate, ștergând în mod nelegal obligațiile fiscale de plată ale agentului economic vizat (cu toate că din expertiza contabilă aflată la dosar rezultă că agentul economic datorează obligații fiscale de plată către bugetul de stat, avute în vedere în actele administrativ fiscale anulate).
Prin aceasta, inculpatul Stănescu Mihail Gabriel a anulat și acele obligații de plată constând în accize, ca efect al modificării în fals a unui număr de 19 facturi fiscale de livrare de băuturi alcoolice către o societate comercială din Brăila, cauză ce a format obiectul unui dosar de urmărire penală aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, în care cercetarea penală a fost instrumentată de către inculpatul Draghia Dănuț, agent șef principal la I.P.J. Buzău – S.I.C.E.
S-a reținut că inculpatul, contrar evidentei rezultate din situația factuală, nu a administrat probele necesare pentru constatarea infracțiunilor cercetate, a emis propunerea de clasare în baza unui probatoriu unilateral incomplet și contradictoriu, neocupându-se în niciun mod de lămurirea contradicțiilor existente la dosarul cauzei, nu a audiat persoanele care, cu evidentă apăreau ca necesar a fi audiate, nu a ridicat documentele de evidența contabilă ale societății cercetate – administrată de către inculpații Marinescu Dorin și Rusu Petruța-, deși efectua cercetare pentru infracțiunea de evaziune fiscală și fals, a dispus un obiectiv al expertizei contabile care nu cădea în sarcina expertului contabil pe fondul stadiului cercetărilor penale din momentul dispunerii expertizei.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că la data de 04.07.2014, inculpatul Draghia Dănuț a pretins și primit de la inculpatul Marinescu Dorin, după confirmarea propunerii de clasare formulată în dosar, cantitatea de 13,5 litri vin și 9 litri de alcool, iar la data de 14.09.2014, după rămânerea definitivă a soluției, ca efect al propunerii de clasare pe care a formulat-o, prin sentința penală a Tribunalului Buzău, încă un sac ce conținea mai multe bunuri“, se precizează în comunicatul DIICOT Buzău care a anunțat trimiterea în judecată a unui lot impresionant de inculpați, 11 la număr, despre care procurorii anti-mafia spun că ar fi creat în jurul lui Dorin Marinescu grupul infracțional organizat.
La scurt timp după ce „Piticu“ a fost pus sub acuzare de DIICOT, împreună cu fostul judecător sindic Gabriel Stănescu de la Tribunalul Buzău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău a redeschis dosarul închis în 2014 și l-a trimis DIICOT. O dată cu el ajuns în atenția procurorilor anti-mafia și expertul contabil Vartan Roșioru care întocmise raportul care l-a scăpat pe Marinescu de urmărirea penală în baza unor documente inexistente în fapt.
„Soluția de clasare dată în dosarul cauzei a fost infirmată ulterior, prin ordonanța din data de 07.12.2016 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunaluil Buzău, care a dispus redeschiderea urmăririi penale față de inculpații Marinescu Dorin și Rusu Petruța, măsura confirmată de către Tribunalul Buzău, dosarul redeschis fiind declinat la DIICOT-Biroul Teritorial Buzău și reunit la prezenta cauză.
În cadrul dosarului de cercetare penală evidențiat, inculpatul Roșioru Vartan, expert contabil, a întocmit raportul de expertiză contabilă din data de 23.09.2013, cu consemnarea unor mențiuni, aserțiuni și concluzii nereale, în sensul că a evidențiat că a examinat ca material documentar la efectuarea expertizei fișe de magazie și liste de inventar ale agentului economic administrat de către inculpatul Marinescu Dorin, deși aceste documente de evidență contabilă nu au existat în fapt. Totodată, în baza materialului documentar pe care l-a avut la dispoziție, inculpatul Roșioru Vartan a formulat o concluzie nereală, determinând inexact cantitatea de băuturi alcoolice livrate de agentul economic, în condițiile în care, pe baza respectivului material documentar, nu putea să răspundă la acest obiectiv, întrucât agentul economic nu ținea evidență cantitativă și valorică a producției realizate și vândute, aspect confirmat de toate celelalte probe existente la dosarul cauzei. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat ca inculpatul Roșioru Vartan a concluzionat în mod fals cu privire la cantitatea de băuturi livrate de societatea administrată de către inculpatul Marinescu Dorin către un agent economic din Brăila, în baza unor facturi falsificate în mod vizibil, prin radiere cu o linie, cantitate ce era, în realitate, mai mare cu 10.455 litri decât cea determinată de către inculpat, facilitând astfel sustragerea societății de la plata unei accize de 56.593 lei“, se mai spune în comunicatul DIICOT.
Administratorul judiciar al clubului Gloria Buzău, lichidatorul Foraj-Sonde Berca
Vartan Roșioru, trimis în judecată acum pentru fals intelectual și favorizarea infractorului, este nimeni altul decât administratorul judiciar al clubului de fotbal Gloria Buzău, cel care are misiunea de a valorifica orice bun care a mai rămas în patrimoniul defunctului club din Crîng pentru acoperirea datoriilor către diverși creditori.
De numele lui Vartan Roșioru se leagă însă unele falimente cu cântec. SC Eva Cont SRL din Buzău, firma acestuia, s-ar fi ocupat, după anul 2000 de vânzarea ca fier vechi a unor utilaje apaținând SC Foraj-Sonde Berca.
Presa vremii scria despre lichidarea SC Foraj-Sonde Berca ca fiind un tun pe cinste. Angajații, cărora nu li se mai plătiseră salariile de mai multe luni, au câștigat toate procesele intentate societății. Au angajat și un executor judecătoresc, dar Direcția Generală a Finanțelor Publice din Buzău, sub conducerea directorului Dan Morișcă, l-a îndepărtat pe executorul muncitorilor și a trecut la lichidarea silită. A vândut 18 instalații, de mare valoare la preț de fier vechi, deși executorul găsise oferte de 300.000 de dolari pe instalație. „Metoda“ lui Morișcă a făcut să se recupereze doar câteva miliarde. SC Foraj-Sonde Berca SA a fost una dintre puținele întreprinderi care făceau puțuri pentru prospectare sau exploatare și avea, în exclusivitate, după 1989, contracte cu SN Petrom. Și după 1989 Foraj-Sonde Berca a avut o activitate intensă. De fapt, întreprinderea mergea foarte bine. La un moment dat, comenzile au început să scadă. Angajații, prin liderii lor de sindicat, susțin că s-a dorit falimentarea întreprinderii de foraj, dorită de mulți „oameni de afaceri buzoieni“. La un moment dat, avându-se în vedere sumele foarte mari datorate statului, s-a trecut la executarea silită.
Angajații au început să nu mai primească salariile timp de mai multe luni. Au negociat cu cei de la conducere, au protestat, au intrat în greva, dar totul a fost în zadar. În cele din urmă, întreprinderea s-a închis, iar angajații nu și-au mai primit drepturile bănești și au acționat întreprinderea în judecată. Au câștigat, hotărârea definitivă și irevocabilă recunoscându-le dreptul de creditor principal. Ar fi trebuit să primească 9 miliarde salariile neachitate în ultimele luni și 26 de miliarde salariile compensatorii, conform contractului colectiv de muncă.
Muncitorii și-au angajat un executor judecătoresc care a discutat cu Dan Morișcă, fostul director al DGFP Buzău, și i-a arătat ofertele pe care le avea. Pentru o instalație de foraj, Rompetrol oferea aproximativ 300.000 de dolari. Existau 18 instalații de foraj și s-ar fi obținut, la oferta de pe piață, 5,5 milioane de dolari. Dan Morișca l-a refuzat vehement și, cum DGFP are prioritate în lichidarea judiciară, Finanțele buzoiene au început executarea silită. Din acest moment a început și marea afacere. În primul rând, executorul muncitorilor s-a înscris pe tabloul creditorilor. DGFP l-a respins. El a dat în judecată Finanțele și a câștigat, din nou definitiv și irevocabil. Morișcă l-a chemat și l-a întrebat: „Ce fac, că nu am bani pentru muncitori?“. Și nu le-a achitat decât 60 la sută din salariile curente neplătite, și acestea neactualizate.
Cele 18 instalații de foraj și multe alte utilaje au fost vândute la preț de fier vechi. Le-a cumpărat Ion Sandu, un om de afaceri buzoian, nimeni altul decât tatăl afaceristului Constantin Sandu, cumătrul fostului primar Constantin Boșcodeală, implicat în malversațiunile care fac obiectul dosarului fraudelor informatice de la Direcția Economică a Primăriei Buzău, după ce firmele sale ar fi beneficiat de scutiri ale dărilor la bugetul local. Mai întâi, Ion Sandu a cumpărat patru sonde cu 4 miliarde de lei vechi. Apoi, cu încă câteva miliarde, a cumpărat și celelalte instalații, sediul și alte dotări. Muncitorii au căpătat promisiuni, iar Finanțele vreo câteva miliarde de lei vechi.
Dan Morișcă spune că, de fapt, instalațiile de foraj erau ca și inexistente, pentru că întreprinderea fusese complet dezorganizată în momentul executării silite și toate utilajale fuseseră dezmembrate, iar elemente ale acestora furate. Ion Sandu ar fi luat doar piese disparate. Cu toate acestea, Ion Sandu a reușit să foreze mai departe cu asemenea „instalații deplorabile“. Mai mult, pentru că Ion Sandu nu avea licență de foraj, a folosit licența SC Foraj-Sonde Berca pentru exploatare. O parte dintre foștii angajați ai Foraj-Sonde Berca, sondori de meserie, au fost nevoiți să se angajaze, pe salarii de nimic, la firma lui Ion Sandu. Așadar, în loc de 5 milioane de dolari, Foraj-Sonde Berca s-a vândut pe câteva miliarde de lei vechi. Statul nu a recuperat mai nimic din uriașele datorii ale întreprinderii, iar muncitorii au ajuns în situații disperate. Cei mai mulți erau oameni din județ, care își întrețineau familia doar din salariul de sondor. Ex-directorul Dan Morișcă ar fi afirmat, pentru „România Liberă“, că Finanțele nu au vândut nici o instalație, în mod direct. Tot ce s-a vândut au fost piese de fier vechi de care s-a ocupat lichidatorul, SC Eva Cont SRL din Buzău, firma lui Vartan Roșioru.
Vartan Roșioru, în atenția SRI pentru favorizarea lui Patriciu
Numele lui Vartan Roșioru apare și în cazul lichidării celebrei Companii Române de Pescuit Oceanic (CRPO).
Conform dosarului 54/2003 de la Parchetul Curții de Apel Constanța, Vartan Roșioru, Mariana Bălescu, Dumitru Bălescu și Elena Necula ar fi comis falsuri, abuzuri și uzurpări de calități oficiale în urma cărora firma magnatului Dinu Patriciu, Rompetrol Rafinare, a devenit mai întâi chiriașă a bazei de pescuit oceanic, iar mai apoi proprietara acesteia, scrie „România Liberă“. În cele din urmă, CRPO a devenit chiar datoare la firma Rompetrol cu o sumă de aproximativ 36 miliarde de lei.
SRI a pus la dispoziția procurorilor o serie de documente din anul 2003 privind anumite fapte frauduloase comise de administratorii portului pescăresc Midia în folosul rafinăriei lui Patriciu.
Numai că procurori din Constanța, în loc să desfășoare cercetări temeinice având în vedere că la mijloc era o fraudă de aproximativ 100 miliarde de lei, au aplicat formulă NUP pentru administratorii Companiei Române de Pescuit Oceanic (CRPO). Firma lui Patriciu a devenit ulterior proprietarul bazei pescărești.
Afacerea între rafinărie și CRPO a fost perfectată de administratorul judiciar al flotei de pescuit, Roșioru Vartan, conform contractului de închiriere nr. 240/2001, în care s-au comis câteva omisiuni. Suprafață de teren grevată de platforme portuare și depozite a fost redusă cu câteva hectare, iar rafinăria nu avea vreo obligație să solicite de la proprietar aprobare în privința investițiilor pe care urmă să le facă în calitate de chiriaș. Vartan Roșioru a mai fi contribuit încă o dată, în anul 2002, la această afacere în folosul firmei lui Patriciu. Este vorba despre un proces-verbal care atestă că rafinăria și-ar fi îndeplinit cu bună-credință obligațiile de chiriaș și că ar fi efectuat investiții de aproape 100 miliarde de lei, mai scrie România Liberă.
În sesizarea făcută către Parchetul General, SRI invocă faptul că administratorul juridic al CRPO, Vartan Roșioru, ar fi favorizat interesele Rompetrol Rafinare, iar această s-ar fi înscris în mod fraudulos pe tabelul creditorilor CRPO, conform dosarului de faliment 1167/2001 de la Tribunalul Buzău. În baza acestui act adițional, se face precizarea că „toate investițiile efectuate de Rompetrol Rafinare în danele 1-4 ale Portului Midia sunt lucrări necesare și utile“. Firma lui Patriciu a solicitat ca din vânzarea activelor de pescuit oceanic să-i fie restituită suma de 93,4 miliarde lei. Magistrații din Buzău au acceptat imediat această cerere și, astfel, firma Rompetrol Rafinare a devenit creditor al CRPO. Din această postură, firma lui Patriciu a început să participe la luarea deciziilor privind valorificarea bunurilor flotei de pescuit oceanic. Una dintre acestea este vânzarea bazei navale din Portul Midia. Adunarea creditorilor a hotărât acceptarea investițiilor făcute de rafinărie. Investițiile constau, în proporție de 80%, în lucrări de dragaj în bazinul portuar, bazin care nu era proprietatea CRPO.
Toate aceste operații frauduloase sunt descrise cu lux de amănunte de către SRI în sesizarea remisă procurorilor în anul 2003. Sesizarea a ajuns la Parchetul General și apoi la Parchetul Curții de Apel Constanța, dosarul fiind repartizat procurorului Nicolae Andrei. Sesizarea este însoțită și de 15 copii după documente care dovedesc întreaga afacere. Din motive greu de explicat, întreaga documentație a fost trimisă la Inspectoratul Poliției Transporturi Constanța. Un polițist de la Serviciul de Cercetări Penale a încercat să-i audieze pe cei implicați și să-i pună sub urmărire penală, dar la scurt timp după ce i-a citat pe cei patru administratori ai CRPO i s-a luat dosarul. Procurorul Nicolae Andrei, fost angajat al unității „doi și-un sfert“ din Tulcea, a cerut dosarul și a dispus, prin ordonanță, neînceperea urmăririi penale, pe motiv că probele de la dosar nu ar fi concludente în privința producerii prejudiciului!