Cu toții am auzit expresia: „agricultura este un risc asumat”. Pe lângă verile secetoase, inundații, grindina și alte fenomene meteo extreme, mii de culturi sunt afectate an de an de dăunători. Dacă în cazul gândacilor există tot felul de soluții chimice acceptate, nu același lucru este valabil și cu cârtițele și păsările sălbatice.
Cârtițele sunt o reală problemă pentru fermieri, mai ales pentru cei care lucrează suprafețe mici și chiar pentru grădinari. Deși aceste animale nu rod rădăcinile plantelor, ele fiind carnivore și preferând râmele și insectele, cârtițele fac probleme prin dislocarea rădăcinilor plantelor tinere și nesuferitele galerii pe care le sapă și, bineînțeles, prin mușuroaiele de pământ pe care le fac. Conform legii, cârtiţele sunt animale protejate. Acestea nu pot fi ucise cu substanţe toxice, ci doar îndepărtate. Specialiştii spun că astfel de invazii ale cârtiţelor au loc atunci când temperaturile din perioada iernii sunt ridicate. Iar muşuroaiele de pe sol produc tot soiul de stricăciuni.
De cealaltă parte, păsările sălbatice pot compromite serios culturile de porumb și nu numai, iar clasicele sperietori de ciori sunt de cele mai multe ori inutile. Anul trecut, gâştele sălbatice care iernează în fiecare an în Bărăgan au compromis culturile agricole ale fermierilor, în special pe cele de rapiță. Oamenii au reclamat faptul că dăunătorii înaripaţi au distrus sute de hectare de culturi înfiinţate în toamnă, dar, fiind vorba despre o arie avi-faunistică protejată („Lacul Strachina”), fermierii nu au putut interveni pentru a combate dăunătorii înaripaţi.
Cel mai simplu mod de a scăpa de dăunători într-o cultură este folosirea substanțelor chimice, dar dacă acest lucru este interzis, așa cum e cazul culturilor ecologice sau a animalelor protejate prin lege, producătorii trebuie de cele mai multe ori să se întoarcă la origini și să caute secretele țăranilor români dinainte ca aceștia să descopere tratamentele chimice. Mai simplu este însă să apelăm totuși la noile tehnologii, care se dovedesc a fi nu doar eficiente, ci și mai ieftine. O astfel de soluție o constituie aparatele bazate pe ultrasunete. Dar se le luăm pe rând.
Dispozitive anti cârtiță
Acestea acționează pe bază de vibrații sau pe bază de vibrații și ultrasunete. De cele mai multe ori ele sunt realizate sub forma unui țăruș care se înfige în pământ și funcționează pe bază de baterii sau baterii solare. Este cea mai umană și mai ecologică modalitate de a menține rozătoarele departe de grădini și peluze. Rozătoarele subterane au în cea mai mare parte simțul vederii foarte slab însă pentru a se putea descurca, natura le-a înzestrat cu simțul auzului foarte dezvoltat și sensibilitate la vibrațiile solului. Aceste dispozitive se folosesc de această sensibilitate și produc ultrasunete de 300 Hz pe o suprafață de aproximativ 1.000 mp la interval de 15 secunde. Aceste unde sperie și irită simțurile rozătoarelor determinându-le să sape și mai mult pentru a scăpa de zgomotul asurzitor și să caute o zonă mai liniștită. Dispozitivul funcționează într-un mod circular pe aproximativ 36m în diametru, fără ca ultrasunetele să afecteze simțurile omului.
De asemenea, aceste aparate anti cârtiță produc artificial vibrații ale solului, la un interval de 15 secunde, pe care cârtițele și alte rozătoare subterane le percep ca un potențial pericol, alungându-le din aria sa de acțiune ce se întinde pe 1000 mp.
Dispozitive anti păsări
Aparatele anti păsări sunt și mai sofisticate, putând combina ultrasunetele cu sunetele și flesh-urile luminoase, fiind prevăzute cu senzor cu infraroșu care detectează prezența păsărilor dăunătoare.
În funcție de caracteristici, aceste aparate contra păsărilor pot acționa pe o suprafață de până la 4.000 mp. Când sunt detectate păsările nedorite, aparatul va declanșa și va emite simultan un flash de lumină și unde sonore continuu variabile pe frecvența de 18.000 Hz – 24.000Hz. Aceste ultrasunete nu pot fi percepute de urechea umană, deci nu sunt dăunătoare omului.