Institutul a funcţionat iniţial în asociaţie cu Institutul de băieţi ,,Cultura’’(înfiinţat de Stere Stănescu), obţinând autorizaţia de funcţionare nr. 10987 a Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice în anul 1878, având ca spaţiu de desfăşurare a cursurilor, imobilul cu chirie situat în strada Cuza Vodă colţ cu Păcii la nr. 19, imobilul I.T. Vasiliu, foste case ale negustorului de cereale Damala.
Localul şcolii avea un etaj şi cuprindea zece camere şi două săli de intrare, dintre care patru saloane mari, în care erau instalate clasele şi dormitoarele, celelalte şase fiind mai mici, destinate cancelariei, camerei de rufărie şi rechizitele elevilor, infirmerie, două camere pentru locuinţa directorului şi sală meditaţie.
În anul 1893, institutul era frecventat de 62 de elevi, din care 44 erau în clasele primare, împărţiţi în două secţii, prima fiind formată din clasele I şi a II-a, clasele a III-a şi a IV-a formând a doua secţie, atât interni cât şi externi, 18 elevi ocupând doar locuri în internatul şcolii, fiind elevi de gimnaziu şi care frecventau cursurile liceelor din oraş. Programa studiilor pe anul şcolar 1892-1893 la clasa I, la limba română prevedea: ,,cunoaşterea şi scrierea literelor, desfacerea proposiţiunilor în cuvinte, a cuvintelor în silabe, a silabelor în sunete, citirea curentă şi cu înţeles pe abecedar, recitări de poezii’’, la caligrafie: ,,formarea literelor prin aplicaţii de linii drepte, curbe, oblice, paralele şi ovale, scriere după model pe tablă şi hârtie“, la religie ,,rugăciuni învăţate pe dinafară“, aritmetică : ,,scrierea şi citirea numerelor până la 1000“, şi desen liniar, iar pentru clasele a II-a, a III-a şi a IV-a, ,,ca la programa statului’’. De asemenea, erau studiate ca limbi străine franceza şi germana, prin traduceri, recitări de mici poezii, exerciţii de scris pe tablă şi caiet, orarul şcolii, fiind de luni până sâmbătă între orele 8-11, pauză între orele 11-13, cu reluarea cursurilor intre orele13-16. Cadrele didactice în anul şcolar menţionat erau: T. Popescu, pedagog, N. Derera pedagog, preda germane, caligrafia, religia şi desen, P. Şerdinescu profesor la clasele a II-a şi a II-a, Al. Raiciu, profesor la clasele a III-a şi a IV-a şi I. D.Răşcanu, directorul institutului de asemenea profesor de gimnaziu ( a fost 31 de ani profesor de istorie la gimnaziul Tudor Vladimirescu şi la liceul B. P. Haşdeu), preda gramatica şi aritmetica la clasele a III-a şi a IV-a.
Conform avizului Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice nr. 131 din 7 mai 1893, Inspectorul general C. Mihăilescu declara: ,,Institutul I. Raşcanu al domnului cu acest nume care e director şi profesor de istorie la gimnaziul din Buzău, e bine înzestrat cu material didactic, este încăpător şi are buni profesori. Sunt de părere să i se dea autorizaţie acestei şcoale, însă să se atragă directorului atenţia asupra dormitoarelor internatului său care din punct de vedere al curăţeniei lasă de dorit“.
Închis după ce nu primeşte autorizaţie pentru internat
În anul 1896, conform noului regulament al şcolilor private, conducătorii instituţiilor particulare nu mai puteau conduce mai departe institutul lor dacă nu îndeplineau anumite condiţii , în principal conform articolului 44, în institut nu mai puteau fi cazaţi elevii gimnaziului la care I. Răşcanu era profesor în afara orelor predate la institutul propriu. Astfel I. Răşcanu, face un raport către Ministrul Instrucţiunii Publice în care expune faptul că numărul restrâns al elevilor şcolii proprii face ca mijloacele băneşti încasate de şcoală să fie insuficiente la acoperirea cheltuielilor acesteia.
Cu adresa nr. 38693 din 10 august 1896, Ministerul Instrucţiunii Publice îi răspunde acestuia: ,,Domnul Răşcanu fiind profesor al gimnaziului din Buzău, nu poate fi autorizat să aibă internat pentru elevii care urmează cursurile la gimnaziul în care domnia sa funcţionează’’.
Ca institutul să nu se desfiinţeze, I. Răşcanu propune Ministerului numirea fiului său, C. Răşcanu ca director al institutului, însă conform adresei nr. 10162 din 25 noiembrie 1896 a Ministrului Instrucţiunii Publice, nici acesta nu îndeplinea condiţiile cerute de regulament, neavând vârsta de cel puţin 30 de ani. În aceste condiţii I. Răşcanu, cu adresa înregistrată la Ministrul Instrucţiunii Publice nr. 66712 din 14 octombrie 1897 comunica: ,,Am onoare a aduce la cunoştinţa Dvs. că institutul de băieţi pentru clasele primare, înfiinţat în anul 1878 şi aprobat sub numele de Institutul I. Răşcanu, cu programa statului, l-am închis de la 1 septembrie, începutul acestui an şcolar 1897-1898’’.
Liliana MANOLE, Arhivele Naţionale Buzău