Trei au fost evenimentele care au ţinut capul de afiş al televiziunilor, de ştiri şi specializate în mondenităţi preacu(r)vioase, la finalul săptămânii trecute: decesul unei soliste de muzică populară, asasinatul de la Oradea şi scandalul din partidul lui Tăriceanu şi (încă) al lui Constantin.
Că ne-am învăţat ca decesul unei personalităţi să fie tratat şi întors pe toate feţele, până la epuizarea privitorului, este una. Că înmormântarea este transmisă în direct, pe toate canalele de televiziune comerciale, aşişderea. Numai că înmormântarea Ilenei Ciuculete a constituit o premieră pentru poporul bineprivitor de pretudindeni: un preot, tocmit să facă parte dintre cei care au săvârşit slujba de înmormântare, a postat pe Facebook imagini ale decedatei în sicriu, în care se vedea faţa îndrăgitei soliste de muzică populară. La concurenţă cu vajnicul slujitor al Domnului a fost, însă, un la fel de vajnic slujitor al legii, care a făcut publice imagini cu victima asasinatului din amor de la Oradea, poze din timpul cercetării de la faţă locului, în care se vedea faţa tinerei împuşcate în cap, desfigurată şi plină de sânge.
La concurenţă cu cei doi descreieraţi, la Bucureşti se dădeau lupte grele în micul partid apărător de penali de toate culorile, dintre micul discipol al lui Dan Voiculescu şi craiul ofilit degrabă scriitor de bileţele roz. O luptă pentru şefia unui partid care există mai mult în acte, restul fiind doar o anexă a oricui l-ar putea scăpa de belele pe preşedintele Senatului.
Totuşi, punând laolaltă cele trei subiecte, mai-mai că-ţi vine să spui că, totuşi, în România există murdării mai mari decât politica.