Fiecare peisaj sau portret are propria magie a momentului. Și, cu fiecare ședință foto pe care o face, buzoianul Costin Fetic înțelege că acest domeniu îi este destinat. Tânărul fotograf vorbește despre ce va însemna pentru el vara lui 2017 și ce înseamnă fotografia pentru el.
Reporter: Două expoziții în decurs de câteva zile; care sunt sentimentele care te încearcă, mai ales acum, când te pregătești să închei un ciclu de viață, liceul, și să te îndrepți spre perfecționare pentru un job?
Costin Fetic: Da, într-adevăr, mă mândresc cu vernisajele celor două expoziții pe care le-am organizat în aceste zile – expoziția colectivă de fotografie de la Galleria Mall și expoziția UNIVERSURI PARALELE de la Castelul Marghiloman. E un semn foarte bun, referindu-mă aici la interesul buzoienilor în continuă creștere pentru arta fotografică. Spun asta, pe de o parte datorită evenimentelor de mai sus, iar pe de altă parte datorită propunerilor pentru colaborări din viitorul apropiat, în cadrul altor expoziții cu deschidere tot către publicul buzoian. De asemenea, sunt bucuros că am putut din nou să împart cu publicul fotografiile mele, în spatele cărora nu sunt doar câteva zile în care panotăm fotografiile la locul expoziției, ci foarte mulți ani de muncă. Totodată, prin expoziția de la Galleria Mall s-a dorit ca potențialii clienți pentru serviciile fotografice să afle câte puțin despre fotografii cu care ar putea colabora. Vă reamintesc că expoziția de la Castelul Marghiloman rămâne acolo până la jumătatea lunii martie și e ultima dată când puteți vedea expuse absolut toate fotografiile din ambele expoziții.
Rep.: Ce instantanee ai expus în cele două evenimente, care au fost cel mai greu de realizat?
C.F.: În ambele am reunit fotografiile din cele două expoziții pe care le-am organizat anii trecuți, „Sentimente și Emoții 2015“ și „Străin în țara mea 2016“, pentru a aduce în fața publicului atât emoția din ochii portretelor expuse cât și emoția razelor de soare sau a zăpezii din peisajele expuse. Cu siguranță că a fost un prilej pentru cei care au vrut să le revadă expuse, dar cu siguranță publicul s-a bucurat de „paralela“ dintre peisaj și portret! Nu pot să spun că una a fost mai ușor de realizat decât alta, diferențele între ele fiind doar în modul cum le-am realizat. Spun asta pentru că pentru unele fotografii am stat îmbrăcat cu foarte multe haine de iarnă la -20 de grade, pe când pentru altele am stat în tricou, dar între mărăcini, pentru că acolo aveam unghiul potrivit!
„Întotdeauna când îmi doresc ceva și muncesc pentru acel lucru sunt sigur că-l voi obține!“
Rep.: Spre ce facultate vrei să te îndrepți?
C.F.: Dacă acum un an, într-un alt interviu vorbeam despre o facultate la Cluj, gândurile mele s-au schimbat puțin. Am decis ca de la toamnă să urmez Facultatea de Film din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Da, am spus să urmez facultatea, nu doar că voi susține examenul! Afirm acest lucru pentru că, dacă tot vorbeam de ambiții, întotdeauna când îmi doresc ceva și muncesc pentru acel lucru sunt sigur că-l voi obține!
Rep.: Ce mai urmează acum, până la vară, mai ai alte proiecte?
C.F.: Încă din a două jumătate a anului 2016 lucrez la un proiect foarte interesant cu fotografii exclusiv din orașul și județul Buzău, dar mai multe detalii nu pot oferi acum, pentru că pregatesc o surpriză! Pe lângă acest proiect, fiind ultimul an de liceu, e totodată ultimul an în care particip la cel mai mare concurs de fotografie și/sau poezie pentru liceeni din țara noastră, LicArt. Tabăra de premiere va avea loc pe la sfârșitul lunii aprilie, deci sper ca pe-atunci să revin cu vești bune! Pe lângă toate acestea, chiar dacă o să am o vară puțin diferită de celelalte de până acum și o perioadă care-mi oferă mai puțin timp liber până la toamnă, nu mă voi opri din a mă implica în orice proiect, orice colaborare, orice provocare!
„Iubesc oamenii și locurile, fotografiez oamenii și locurile“
Rep.: Și un exercițiu de imaginație, care ar fi fotografia ideală, cadrul favorit, momentul inedit pe care ți l-ai dori să îl imortalizezi?
C.F.: Cred că nu o să pot da un răspuns concret în legătură cu această întrebare niciodată. Iubesc oamenii și locurile, fotografiez oamenii și locurile. Fiecare portret și/sau fiecare peisaj are propria magie a momentului pe care reușesc să-l păstrez doar prin fotografie. Cu siguranță că am fotografii favorite din diferite motive, precum probabil o întâmplare ce a avut loc în timp ce fotografiam sau înainte, un moment nemaivăzut până atunci, iar lista continuă… Ceea ce vă pot spune concret e faptul că da, visez să văd în aparatul meu anumite fotografii din locuri pe care ori vreau să le revizitez, ori vreau să le cunosc neapărat. Și spun visez și nu doresc, din simplul fapt că niciodată nu voi putea afla înainte ce se va întâmpla în fotografia mea când voi apăsa butonul. De exemplu, vreau să mă întorc în Veneția și în țările din partea nordică, cel puțin încă o dată pentru a fotografia din nou locurile și oamenii de acolo!