Deunăzi, am fost „racolat“ telefonic de o voce foarte politicoasă care mă tenta cu o… testare a calității apei din localitatea în care trăiesc, sfătuindu-mă ca, în cazul în care voi accepta invitația, să aduc, în două recipiente, mostre din apa de la robinet, atât de acasă, cât și de la serviciu. Asemenea apeluri nu sunt ceva neobișnuit în zilele noastre, o sumedenie de firme preferând să-și promoveze produsele prin prezentări face-to-face, atrăgându-și potențialii clienți cu mici artificii precum cea de față.
Vă spun sincer, dacă mi s-ar fi părut că voi avea de-a face cu o prezentare de cosmetice, medicamente mai mult sau mai puțin naturiste, hrană „sănătoasă“, asigurări etc. aș fi dat cu flit invitației de a-mi petrece o oră din viață într-o asemenea întâlnire. Totuși, m-a râcâit chestiunea cu testarea apei.
Prezentarea a decurs așa cum, de altfel, m-am așteptat. Oamenii promovau și încercau să vândă diverse produse „de sănătate“ – firma însăși având în titulatură cuvântul „Health“ -, printre care și purificatoare de apă de diverse capacități și dimensiuni, toate funcționând, spuneau ei, pe principiul osmozei. Și, pentru a demonstra eficacitatea acestora, au procedat la testarea apei aduse de participanți.
Nu mi-am făcut iluzii că apa trecută prin purificatoarele lor ar putea fi altfel decât aproape perfectă. Și nici toate sortimentele de apă plată pe care le avem la dispoziție prin magazine. Însă nu credeam că apa oferită la preț de lux de Compania de Apă poate fi atât de mizerabilă, chiar și în condițiile în care, la recoltare, părea limpede, și cea de acasă și cea de la serviciu.
Pe scurt, la unitatea de măsură a concentrației corpurilor străine adoptată de cei care au făcut prezentarea, să-i spunem „ppm“ (părți pe milion), o apă bună calitativ trebuia să aibă indicele sub 50. Nu vă voi plictisi spunându-vă că apa din purificatorul prezentat avea indicele 17 ppm, iar un cetățean, probabil un om „de-al casei“, pretindea că a adus apă dintr-un purificator similar, care a ieșit la analiză cu 6 ppm. Nici că un sortiment de apă plată avea 126 ppm, iar un altul 450. Important este că apa adusă de un participant dintr-un izvor de munte avea indicele 271, iar cea dintr-un izvor de la câmp 502. În timp ce aceea din rețeaua municipală prezenta indicele de 526, fiind întrecută doar de cea dintr-o fântână de la câmpie, o apă cunoscută ca având nitriți, cu 636 ppm.
Este un aspect pe care conducerea Companiei de Apă ar trebui să îl lămurească în fața buzoienilor, iar în fața altor autorități competente să explice unde este calitatea pentru care se susține că s-au investit milioane de euro. Dar și să le argumenteze oamenilor de la munte, a căror apă provine din izvoare, avantajele trecerii de la 271 ppm la 526 ppm.
Despre cum a arătat apa furnizată de Compania de Apă după un proces de electroliză, nu vreau nici măcar să îmi amitesc, darămite să mai și scriu…