OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook ,,Buzăul vechi“, o rubrică permanentă sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor și imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
Imaginea de arhivă redă sediul Cercului Militar al Ofițerilor din Buzău (Casa Armatei de astăzi), situat pe strada Independenței. Fotografia a fost realizată în jurul anului 1923, ținând cont că în imaginea surprinsă dinspre piață nu apare și clădirea actualului Colegiu „M. Eminescu“ (construită între anii 1925 și 1938). În Buzău au funcționat două Cercuri Militare, unul dedicat ofițerilor și altul subofițerilor. Ambele clădiri există și astăzi, după cum relatează istoricul Valeriu Nicolescu.
„Primele Cercuri Militare s-au înființat în România cu puțin înaintea Războiului pentru Independență Națională. Până în anul 1906 s-au înființat asemenea instituții în 18 garnizoane mici, printre care Buzău și Râmnicu Sărat. La Buzău, în anul 1911, în cadrul unei întâlniri a ofițerilor din garnizoană, se năștea ideea construirii unei clădiri a Cercului Militar.
Inițiativa a aparținut colonelului Gheorghe Spirescu care a fost și primul șef a Cercului Militar Buzău. La intervenția lui s-au primit 50.000 lei de la Ministerul de Război. Această sumă a fost completată prin contribuția financiară a ofițerilor și reangajaților din Regimentul 7 Artilerie Buzău. În memoriile confesorului militar al Garnizoanei Buzău, preot maior Dumitrescu H. Marin, se scrie: «În luna martie 1914 se pune temelia noului local (era vorba de actuala clădire a Cercului Militar Buzău în strada Independenței, fostă Carol I, n.r.), care s-a construit din cotizația ofițerilor și o subvenție dată de către Ministerul de Război, Casa Oștirii și Banca Națională a României. Cercul Militar al Ofițerilor, al cărui președinte de onoare era generalul Ioan Vernescu, iar președinte activ colonelul Șachiu, comandantul Regimentului 8 Infanterie Buzău, s-a reorganizat în anul 1912, în conformitate cu legea promulgată cu Înaltul Decret Regal nr. 376/ianuarie 1912, publicat în Monitorul Oficial nr. 238/1912
La 7 octombrie 1914, președintele Cercului Militar Buzău, Col. Razu Aristide, a încheiat cu ing. Adolf Rosensweig, strada Fundului, nr. 2, contractul pentru construirea Palatului Cercului Militar, valoarea de deviz fiind estimată la 103.541,75 lei. Imobilul a fost construit după planurile arhitectului Vulcan, lucrările fiind începute de la 1 octombrie, situația generală de lucrări fiind transmisă la 13 decembrie 1915. Deoarece constructorul a decedat la 26 august 1917, la Sanatoriul «Sf. Elisabeta», în 1924, tatăl său a deschis acțiune civilă pentru recuperarea sumei de 65.200, rest de plată neachitat.
La 10 decembrie 1927, a fost programată redeschiderea localului Cercului Militar, după ample lucrări de renovare, invitat de onoare, fiind Generalul Razu Aristide, inspector al Geniului, fost comandant al Regimentului 8 Infanterie Buzău și al Brigăzii X Infanterie, până în 1916. Solemnitatea a fost reprogramată însă pentru data de 21 ianuarie 1928“, precizează istoricul Valeriu Nicolescu.
Cercul subofițerilor, astăzi restaurant militar
„Celălalt Cerc Militar, al Subofițerilor (astăzi, restaurantul militar de pe Bulevardul Gării, vizavi de fosta Maternitate) a fost înființat în 1921 și a obținut personalitate juridică prin sentința civilă nr. 2/10 ianuarie 1935. Președinte de onoare era comandantul Garnizoanei, lt. col. Florian Benche, iar președinte executiv căpitanul Gh. Bălbărău de la Atelierul de Reparații C.V.A. Scopul era de a consolida, prin toate mijloacele morale și legale, între subofițerii de toate armele și categoriile, legăturile unei cordiale camaraderii, a le întreține vigoarea fizică prin sporturi, de a le îmbogăți cunoștințele profesionale și generale prin cultură și educație, de a le stimula și înălța sentimentul demnității personale și al prestigiului militar. Primăria urma să le pună la dispoziție gratuit o sală de arme, sală de conferințe, bibliotecă, teren de sport și jocuri de biliard, popice și șah pentru organizarea de concursuri sportive, reuniuni culturale, reprezentații cinematografice, serbări câmpenești, serate, baluri și concerte; organizarea unei case de oaspeți pentru subofițerii în trecere, acordarea de ajutoare bănești, organizarea unui magazin cu articole de primă necesitate cu prețuri mai mici decât cele practicate pe piață. Până la construirea localului propriu din bd-ul Elisabeta (actualmente b-dul Gării), sediul a fost la Cercul Ofițerilor“, mai precizează istoricul buzoian.