Regia Autonomă Municipală poate intra, în orice moment, în încetare de plăţi şi, ulterior, în faliment, motiv pentru care zilele furnizorului buzoian de energie termică par a fi numărate. Primarul Constantin Toma a declarat, joi, după şedinţa Consiliului Local, că funcţionarea regiei este păguboasă atât pentru proprietarii celor 14.700 de apartamente legate la reţeaua de termoficare, cât şi pentru bugetul local.
,,Este evident că această joacă nu mai poate continua. Buzoienii captivi, cele 14.700 de apartamente, plătesc mai mult decât o familie care are o centrală proprie – şi acest lucru nu este corect absolut deloc – şi, în acelaşi timp, avem o gaură de sute de miliarde de lei pe care o plătim în fiecare an, fără subvenţie, şi aici vorbesc de şcoli, vorbesc de clădirile administrative din judeţul Buzău, pentru care Primăria trebuie să plătească în fiecare an o mulţime de bani. Atenţie, pe de o parte subvenţia de circa 300 miliarde lei, pe partea cealaltă căldura în clădirile administrative, căldură care se dă la refuz, şcolile trebuie să-şi ţină geamurile deschise, risipa este extrem de mare, şi asta înseamnă o gaură pentru Buzău, în fiecare an, apreciată de mine la 7-8 milioane de euro. Nu ne putem permite asemenea risipă”, a afirmat primarul.
El a mai spus că, pe moment, municipalitatea nu are o soluţie alternativă, dar că este o certitudine că actuala stare de lucruri nu mai poate fi perpetuată: ,,Aşa cum ştiţi, în anul 2014, guvernul Ponta a şters o datorie de 10 milioane de euro la Primăria Buzău, anul trecut am preluat o datorie de 4,6 milioane de euro din 2015, care s-a transferat în 2016 şi, atenţie!, s-a mai făcut un împrumut de 250 miliarde lei vechi, plătibili în 20 de ani de către Primăria Buzău, tot pentru RAM. În acelaşi timp, are datorii de 20 de milioane de euro la bugetul statului şi la bănci. Practic, această firmă este în încetare de plăţi, oricine îi poate cere falimentul mâine şi trebuie să tragă obloanele. Acesta este adevărul şi trebuie să îl privim aşa cum este el. În momentul acesta nu ştiu ce se va întâmpla, nu am o soluţie, am mai multe scenarii, dar nu pot anunţa acum ce decizie vom lua; este evident că nu se mai poate continua”, a mai spus primarul Constantin Toma.
Ultimul împrumut contractat de Primărie pentru Regia Autonomă Municipală a fost aprobat, de către vechiul consiliu local, la sfârşitul anului 2015, pentru a se achita diferenţele dintre preţul plătit de populaţie şi cel real de producţie pentru energia termică, şi este unul uriaş, 25 de milioane de lei, adică 250 de miliarde lei vechi, care urmează să fie rambursat de Primăria Buzău în următorii 20 de ani, cu dobânzile şi comisioanele aferente.
Mortul viu resuscitat prin împrumuturi ,,fără număr“
Soluţia prin care Primăria Buzău şi Regia Autonomă Municipală au încercat să ţină în viaţă un sistem de producere, distribuţie şi transport energie termică, la costuri subvenţionate, a pus o presiune imensă pe bugetul local. Practic, pentru a acoperi costurile dintr-un singur sezon rece municipalitatea ajungea să amaneteze, sub forma unor împrumuturi, sume din bugetele pe următorii ani. Astfel că decidenţii de la vârful administraţiei locale sunt nevoiţi să admită că bugetul local nu mai poate suporta o asemenea presiune.
Împovărarea bugetului local de către administraţia gestionată de Constantin Boşcodeală nu a fost altceva decât rezultatul unui angajament păgubos, gândit de acesta, în scop electoral, de menţinere a unui tarif de 185 lei/gigacalorie pentru populaţie, ceea ce s-a întâmplat timp de 8 ani, în condiţiile în care, în alte zone din ţară, s-a dovedit că această subvenţionare de către autorităţile locale a energiei termice furnizate cetăţenilor este o cale sigură spre falimentare a sistemului. Pe de altă parte, atenţia ar trebui îndreptată către furnizorii de energie termică pentru municipiul Buzău.
Acum şase ani, decidenţii din Palatul Comunal şi investitorii în fosta centrală energo-termică a Buzăului se întreceau în lăudat cogenerarea ca soluţie miraculoasă. Pentru ce? Poate pentru a face rost de comisioane grase în detrimentul populaţiei? Se prea poate. Răspunsul îl vom afla cu siguranţă în viitorul apropiat, când sistemul centralizat de încălzire va intra în colaps cu acordul administraţiei locale.
Anunţat ca o mare realizare a administraţiei locale, grupul care produce energie în sistem de cogenerare se dovedeşte a fi benefic doar pentru cei care învârt banii publici. Şi această chestiune o vom detalia în ediţii viitoare. Pentru buzoieni nu s-a schimbat mai nimic: plătesc destul de scump, iar în curând posibil chiar mai scump decât în prezent.
Şi, atunci, unde-i afacerea? Cogenerarea este o metodă de producere a energiei electrice (în cazul fostului CET Buzău, cu gaze) care are drept ,,reziduu” energia termică folosită pentru încălzirea apei. Prin vânzarea energiei electrice pe piaţa de electricitate se obţine o ieftinire a produsului secundar: apa caldă. Soluţia pare interesantă, însă în cazul unei sistări a alimentării cu gaze din diferite motive, beneficiarii se trezesc fără apă caldă pe termen nelimitat. De aceea, varianta cogenerării este, de obicei, una auxiliară în cazul marilor aglomerări urbane. Deşi prezentată cu mare tam-tam, investiţia nu produce efecte benefice pentru buzoieni.
Unde se duc banii?
Dimpotrivă, a declarat la un moment dat chiar Vasile Munteniţă, director general Ecogen Energy, producătorul de energie termică al Buzăului, centrala pe gaze pusă în funcţiune în 2010, şi administrator al Ecogen Therm, firmă înfiinţată la sfârşitul anului 2015, având ca acţionar unic Ecogen Energy. Şi atunci, unde se duc banii din vânzarea energiei electrice? În conturile Ecogen Energy, pentru capitalizare? În general, un preţ mare al energiei termice înseamnă fie că centrala este veche şi are pierderi, fie că au rămas prea puţini clienţi branşaţi, motiv pentru care suma de plată care revine fiecăruia este mai mare. În Buzău, centrala pe gaze naturale a fost pusă în funcţiune în 2010, aşa că erorile de funcţionare nu ar trebui să fie pe lista problemelor. Cu toate acestea, problemele sunt mai acute pentru bugetul municipalităţii din punctul de vedere al suportabilităţii costurilor.
În 2014 s-a vorbit chiar despre vânzarea unui pachet important de acţiuni de la Ecogen Energy, tocmai din cauza faptului că acţionariatul privat al socetăţii nu mai putea face faţă datoriilor acumulate către furnizorul de gaze, în urma întârzierilor cu care Consiliul Local şi Regia Autonomă Municipală făceau plăţile pentru energia termică achiziţionată. Între timp, nu s-a mai auzit nimic despre vânzare. Însă, la sfârşitul anului 2014, a apărut o nouă firmă având ca acţionar unic Ecogen Energy. Este vorba despre Ecogen Therm, care începe să exploateze două CAF-uri (cazane cu apă fierbinte) de 30 Gcal/h. Ca urmare, imediat după înfiinţarea acestei struţo-cămile, în ianuarie 2015 RAM Buzău încheie contract de furnizare cu Ecogen Therm, contract ce expiră în curând, fiind valabil doar un an de zile. De ce era nevoie de înfiinţarea acestei noi societăţi care să intre în relaţii comerciale cu municipalitatea, atât timp cât colaborarea dintre Consiliul Local, RAM şi Ecogen Energy a fost una păguboasă pentru aceasta din urmă? Poate cei în măsură vor răspunde cât de curând.