OPINIA continuă serialul „Povestea unui exponat“, realizat în parteneriat cu Muzeul Judeţean Buzău. Prin aceasta se încearcă aducerea în atenţia publicului a unor piese de ­pa­trimoniu relevante pentru istoria şi cultura locală. Până în prezent, proiectul, iniţiat în anul 2010, s-a desfăşurat în cadrul unor instituţii şcolare, sub denumirea ,,Convorbiri ştiinţifice. Secretul unui artefact“.

  În fiecare lună, este prezentat un exponat însoţit de informaţii detaliate despre acesta. Fiecare obiect de pa­trimoniu are o poveste în spate, poveste pe care o ştiu doar specialiştii şi, în cele mai multe cazuri, puţine persoane ajung să afle detalii despre acestea, chiar dacă au fost expuse, ani de zile, în sălile muzeului. Vom oferi informaţii tehnice despre obiecte, dar şi interpretări, poveşti sau chiar misterele care le înconjoară.

*

   ,,Obiectul“ pe care îl ­pro­punem pentru luna decembrie 2016, în contextul definitivării propunerii de proiect privind reabilitarea clădirii fostului Spital de chirurgie, I.C. Bră­tianu, este un scurt istoric al acestui aşezământ buzoian. Este vorba despre o lucrare de 13 file, realizată de directorul acestei instituţii în anul 1942, dr. Constantin Michiu (medic primar). Obiectul face parte din colecţia C. A. Papadopol care a fost donată Muzeului Judeţean Buzău în anul 1982 de către Elisabeta Papadopol.

   Colecţia este compusă din 111 obiecte, în mare parte reprezentând corespondenţă, extrase de presă, fotografii legate de activitatea magistratului C. A. Papadopol, cel care, printre multe alte opere de interes social, a reuşit să colecteze bani, să înfiinţeze şi să doteze cu aparatură sala de operaţii a Spitalului I. C. Brătianu, un Laborator de analize şi Institut de Radiologie şi Fiziologie. Lucrarea conţine două pagini tipărite, dimensiuni 30 cm x 22 cm şi alte 12 file cuprinzând 23 de fotografii alb-negru. Deşi de mică întindere, putem spune că reprezintă „o radiografie” a acestei instituţii pe un segment temporal de 70 de ani, punctând etapele importante şi paşii înregistraţi în procesul modernizării, aducând în lumină fapte şi oameni care au animat această instituţie şi care s-au preocupat de viaţa şi sănătatea buzoienilor.

   Aşadar, plecând de la „pacientul” de acum, Spitalul I. C. Brătianu, căruia i se pregăteşte o intervenţie majoră, făcând un arc peste timp, aflăm, prin intermediul doctorului Constantin Michiu, o scurtă istorie a acestui ,,pacient“ de la naştere până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

***

Buzău, 9 Mai 1942, Medic Primar Director, Dr. Constantin Michiu:

   Spitalul I. C. Brătianu din Buzău a luat fiinţă în anul 1872, sub denumirea de „Spitalul Judeţean” instalat în Casele Persescu (care servesc astăzi ca locuinţă pentru personal) şi sub conducerea Doctorului Clement, de la înfiinţare până la anul 1892. De la această dată, spitalul trece sub conducerea Doctorului Vasile Bianu, care a ocupat locul de medic primar până la 1 aprilie 1920, când a fost pensionat, succedându-i Doctorul Constantin Michiu, sub a cărui conducere este şi acum.

   În anul 1895, Prefectura Judeţului Buzău a construit actualul local care a funcţionat cu 30 de paturi până în anul 1929, când numărul paturilor a fost sporit la 60, iar în urmă la 100.

   În anul 1908, spitalul trece sub administraţia Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar, pendinte de Ministerul de Interne, până la înfiinţarea ­Mi­nisterului Sănătăţii Publice, sub al cărui control se găseşte şi astăzi.

   De la înfiinţare şi până în anul 1920, spitalul a funcţionat ca spital mixt, iar de la această dată a fost destinat exclusiv pentru chirurgie.

   În anul 1924, defunctul inginer G. Nicolescu donează spitalului suma de 20.000 lei iar dl. Consilier C. A. Papadopol, printr-o neobosită stăruinţă, reuşeşte a înzeci această sumă prin subscripţie publică. Cu acest fond de peste 200.000 lei, se modernizează sălile de operaţie, înzestrându-le cu lumină electrică, mese de operaţie şi aparate de sterilizare.

   În anul 1935, sub ministeriatul d-lui Dr. I. Costinescu, se face renovarea şi complectarea spitalului, prin construirea unui etaj pe partea centrală, instalarea caloriferului pentru încălzire centrală şi construirea localului propriu pentru serviciul de radiologie şi electroterapie, iar în subsol bucătăria, camera cazanelor pentru încălzire centrală, a generatorului de vapori sub presiune şi a etuvei fixe.

   Totodată, spitalul este înzestrat cu o instalaţie perfecţionată de sterilizare a materialelor şi a apei, instalaţie funcţionând cu vapori sub presiune.

   Serviciul de radiologie şi electroterapie ia fiinţă în anul 1931, prin înzestrarea cu aparate de radiodiagnostic, radioterapie, pantostat, diatermie şi lapmă de quarţ.

   În 1936, după construirea localului propriu, acest serviciu se dezvoltă prin contopirea cu Institutul de Radiologie C. A. Papadopol, care fusese înfiinţat în 1929 prin stăruinţa exclusivă a D-lui Consilier C. A. Papadopol, care, prin colectă publică, adunase sumele necesare şi instalase acest institut într-o casă a Primăriei Buzău. Astfel mărit, serviciul de radiologie şi electroterapie ocupă un pavilion, unde sunt în funcţiune un aparat Rontgen Gross Heliodor pentru diagnostic (scopie, grafie) cu trei mese de examen, o sală pentru radioterapie, o cameră obscură, două aparate de diatermie, unul de ultra scurte, două lămpi de quarţ, o baie de lumină, două lămpi solux şi două pantostate.

În anul 1937 se creează serviciul de consultaţii, iar în anul 1939 se începe construirea pavilionului de consultaţii şi locuinţe pentru personal, construcţie care urmează să fie continuată şi terminată în acest an (1942).

În prezent spitalul funcţio­nează cu următorul personal medical:

Dr. Constantin Michiu, Medic Primar Director

Dr. Vasile Nestor, Medic Primar al Serviciului de Consultaţii

Dr. Stelian Mitacu, Medic şef al Serviciului de radiologie şi electroterapie

Dr. Olga Cherebeţiu, Medic secundar (detaşată de la spitalul din Dej)

Dr. Răzvan Djuvara, medic secundar

Dr. Mircea Cucu, Medic secundar (numit la 1 iulie  1941, dar neprezentat la serviciu, fiind mereu mobilizat)

D-na L. Serbac Sprînceană, farmacistă

În decurs de 70 de ani de când are fiinţă acest spital a avut trei medici conducători, şi anume:

Doctorul Clement, de la 1872 până la 1892;

Doctorul Vasile Bianu, de la 1892 până la 1920 şi

Doctorul Constantin Michiu de la 1920.

Medici secundari au fost în număr de 10 şi anume:

Doctor Oprea Somnea

Doctor Marin St. Ionescu

Doctor Gheorghe Nelepcu

Doctor Nicolae Coatu

Doctor Vasile Nestor

Doctor Olga Cherebeţiu

Doctor Emilia Popescu

Doctor Răsvan Djuvara

Doctor George Somnea

Doctor Mircea Cucu

   Timp de şase luni, de la 1 decembrie 1940 şi până la 1 iunie 1941, serviciul a fost divizat în două secţii, spre a putea fi plasat Doctorul Sterian Gâdei, chirurg primar al spitalului din Storojineţ, de unde se refugiase din cauza invaziei ruseşti.

   În timpul războiului din 1916-1918, întreaga arhivă a spitalului a fost complet distrusă, aşa că nu se pot da cifre asupra activităţii de la înfiinţare până la 1920. După Primul Război Mondial, spitalul a fost reparat şi a fost redeschis la 4 iunie 1920.

   De la această dată, 4 iunie 1920 şi până la 1 mai 1942, adică aproape 22 de ani, activitatea spitalului se rezumă la următoarele date:

31.805 bolnavi internaţi în spital

14.310 operaţii chirurgicale

124.925 consultaţii

1850 naşteri (normale şi patologice)

27.060 examene radiologice şi radiografice

25.600 şedinţe de electroterapie.

   Activitatea spitalului a fost mereu crescândă, astfel că se simte mult nevoia măririi numărului paturilor, întrucât acestui centru chirurgical i se adresează, în afară de ­po­pulaţia oraşului şi judeţului Buzău, şi locuitorii din regiunile limitrofe ale judeţelor Râmnicu Sărat, Brăila şi Ialomiţa, care au acces mai uşor la Buzău decât în oraşele de reşedinţă ale judeţelor res­pective. Pentru a remedia, în parte cel puţin, acest inconvenient, Consiliul medical al spitalului a decis, şi Ministerul a aprobat, ca să se amenajeze o parte din pavilionul de consultaţii, care este în construcţie, spre a putea spitaliza un număr de 25 pacienţi, astfel încât cazurile de urgenţă să fie îngrijite acolo, decongestionându-se pavilionul central.

   Pe lângă aceasta, se simte urgentă nevoie de a se construi o sală de pansamente pe lângă secţiunea bărbaţilor, două săli pentru lehuze, o sală de naşteri şi două săli pentru depozitarea diverselor materiale şi medicamente.

   Spălătoria fiind rudimentar instalată şi insuficientă, este necesară instalarea unei spălătorii mecanice.

 

Mădălina Oprea este şef secţie Istorie la Muzeul Judeţean Buzău