25 octombrie este Ziua Armatei Române, dată la care, în 1944, a fost eliberată de sub ocupația horthystă Transilvania de Nord, în urma Bătăliei de la Carei.
Ca în fiecare an, Garnizoana Buzău organizează astăzi activități menite să amintească și să cinstească lupta și jertfa Armatei României.
Astfel, militarii din garnizoană vor participa la ceremonia militară și religioasă cu depuneri de coroane de flori, începând cu ora 10,00, la Monumentul „Regimentului 48 Infanterie” din Parcul Eroilor din Buzău.
La activitate sunt invitați să participe oficialități locale civile și militare, reprezentanți ai instituțiilor publice, cadre militare în activitate, în rezervă și retragere, veterani de război și reprezentanti ai mass-media.
Devenită simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care țara își sărbătorește Armata și pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.
Din 1830, anul înființării Armatei Române moderne, până în 1951, în tradiția românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituții. Aflată în centrul atenției publice, mai ales după Războiul de Independență din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălțării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial, Ziua Eroilor și la cele din Ziua Națională a Regatului Românei (10 Mai).
În 1958, prin Ordin al ministrului Forțelor Armate, s-a revenit la tradițiile unităților și marilor unități cărora li s-a permis să-și sărbătorească sau să comemoreze principalele momente din toată perioada existenței lor. Ideea după care întreaga armată română își avea „sâmburele“ în Divizia „Tudor Vladimirescu“ devenea astfel de domeniul trecutului.
În anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381 din 01.10.1959, Ziua Forțelor Armate a fost mutată pe data de 25 Octombrie. În Decret nu se face nicio referire explicită la motivul acestei decizii. La vremea respectivă, ea a reprezentat un act de curaj.
Motivul principal al deciziei de schimbare a Zilei Armatei trebuie căutat în faptele de arme ale Armatei României și în rezultatul acestora: reîntregirea graniței de Vest a României și anularea, de facto, a prevederilor Dictatului de la Viena.
Acesta a fost singurul obiectiv strategic național, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă, recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de pace dintre România și Puterile Aliate și Asociate, încheiat la 10 februarie 1947.