Oamenii de cultură trag un semnal de alarmă pentru salvarea Taberei de Sculptură de la Măgura. Unică în Europa, tabăra conține nu mai puțin de 256 sculpturi întinse pe 21 de hectare, o mare parte dintre lucrări fiind momentan acoperite de vegetație, iar panourile cu informații despre lucrări și autori sunt degradate.
Prezentă la Buzău cu ocazia Bienalei Internaționale „Ion Andreescu“, Luiza Barcan (critic și istoric de artă, curator, jurnalist și coordonator de proiecte culturale) a vorbit despre starea în care se găsește Tabăra Măgura, semnalând problema și autorităților locale. Luiza Barcan a vizitat cu această ocazie tabăra unde fostul său soț, Alexandru Nancu (decedat în urmă cu trei ani) a realizat o sculptură în anii ‘80.
„I-am șoptit la ureche președintelui Consiliului Județean și vă spun și dumneavoastră public: «Salvați Tabăra de Sculptură de la Măgura!» Este mesajul meu, la care nu renunț. Dacă pierdem acest patrimoniu nu vom mai avea nicio scuză. Îmi doresc foarte mult ca acest lucru să se întâmple, mai ales că peste doi ani se împlinesc cinci decenii de la nașterea ei. Sculptorul Gheorghe Coman a făcut un lucru prin care realmente a scris o pagină de istorie și aș vrea ca în memoria lui și a tuturor sculptorilor care au lucrat în Tabăra de la Măgura și ne-au lăsat lucrări unice să se facă ceva și să se salveze acest sit“, a declarat Luiza Barcan la festivitatea de premiere a Bienalei „Ion Andreescu“.
Tabăra de Sculptură Măgura este amplasată pe terenul deținut de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, dar lucrările se află în grija Muzeului Județean, instituție subordonată Consiliului Județean.
16 ani de lucru pentru sărbătorirea celor 16 secole de la atestarea Buzăului
Ideea înființării Taberei de sculptură Măgura i-a aparținut sculptorului Gheorghe Coman, a cărui inițiativă a fost sprijinită de Uniunea Artiștilor Plastici. Tabăra de sculptură marca trecerea a 16 secole de la atestarea documentară a Buzăului. Gheorghe Coman a avut în plan organizarea unei tabere care să se întindă pe 16 ani.
Fiecare artist primea un bloc de piatră prin tragere la sorți. Acest lucru s-a și întâmplat: în perioada 1970-1985, în fiecare an, în lunile august și septembrie, câte 16 sculptori și-au arătat măiestria, pe o temă aleasă de ei, cioplind într-un bloc de piatră. Blocurile de piatră erau diferite și fiecare ajungea la un sculptor în urma unei trageri la sorți. Sculptorii erau, la acea vreme, elevi ai liceelor de artă din țară sau proaspăt absolvenți ai Academiei de Arhitectură din București.
Astfel, în 16 ani, Tabăra de sculptură Măgura s-a format cu ajutorul a 163 de sculptori, care au dăruit acestei expoziții în aer liber nu mai puțin de 256 de sculpturi. În fiecare an, se organiza o festivitate, în cadrul căreia sculptorii menționau că își donează operele județului Buzău, pentru ca acestea să fie admirate de toți cei care vin în această zonă. Din păcate, nu toate sculpturile conțin plăcuțe cu titlul lucrării și cu numele autorului.
„Ceaușescu a plusat după ce a văzut Obeliscul din Crâng“
„În 1970, se împlineau 16 veacuri de atestare documentară a Buzăului. Gheorghe Coman și Gheorghe Apostol au avut ideea de a marca momentul prin ceva unic. Au ridicat Obeliscul din Crâng, a venit și Ceaușescu și au propus să facă o tabără unde să fie invitați timp de 16 ediții câte 16 artiști și să lase în urmă ceva unic. Așa s-au născut cele 256 de sculpturi. Am trăit momente unice aici. Orice aveam nevoie ni se punea la dispoziție: mâncare, țigări, vole, macarale… Asta datorită primului-secretar care era un om deschis la minte și care îi băgase în priză pe toți din comunele din zonă. Ce vremuri! Acum nu se mai poate face așa ceva!“, a declarat pentru OPINIA sculptorul Emil Pricopescu, în anul 2012, cu ocazia reîntâlnirii cu cioplitorii care mai erau în viață și au oferit munca brută în Tabăra de la Măgura (Ion Baba, Nicolae Petrescu, Nicolae Spătaru, Gheorghe Petrescu, Mihai Petrescu, Radu Gogu, Radu Matei).