Preşedintele juriului, criticul de artă Luiza Barcan, a vorbit pentru ziarul OPINIA despre lucrările incluse anul acesta în competiţie şi despre specificul celei de-a X-a ediţii a bienalei. În competiţie au fost primite aproximativ 350 de lucrări de pictură, sculptură, grafică şi artă decorativă, provenind din 36 de judeţe şi localităţi din ţară, dar şi din străinătate. Prezenţa internaţională a fost asigurată de lucrări ale unor artişti din Canada, America, China, Vietnam, Germania, Ungaria şi Republica Moldova.
Luiza Barcan este critic şi istoric de artă, curator, jurnalist şi coordonator de proiecte culturale. S-a născut în 1964 la Bucureşti, a absolvit Facultatea de Litere în 1987 şi Facultatea de Istoria şi Teoria Artei în 1998. Este autoarea volumelor: „Nichita Stănescu – O viziune poetică a timpului”, „Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava”, „Angoase ale privirii”. Din 1997 şi până în prezent a publicat numeroase cronici de artă, reportaje şi interviuri în reviste culturale din ţară şi din străinătate. A realizat, împreună cu Alexandru Nancu, o serie de monografii ale bisericilor din lemn din Nordul Olteniei, publicate în revista „Ianus”. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Sculptură (Bucureşti), membru fondator şi director al Fundaţiei HAR.
Vernisajul şi festivitatea de premiere va avea loc vineri, 14 octombrie, de la ora 14,00, la Galeriile de Artă. Evenimentul se va bucura de prezenţa artiştilor concurenţi, oficialităţi locale, personalităţi ale artei contemporane şi reprezentanţi ai conducerii UAP Bucureşti.
Reporter: Cum vi s-au părut lucrările înscrise la concurs?
Luiza Barcan: Sunt foarte multe lucrări şi jurizarea nu a fost o treabă chiar foarte simplă. Sunt lucrări bune. Tocmai de aceea, nominalizarea unor viitori premianţi nu a fost nici ea foarte uşoară. Mă bucur că sunt lucrări ce vin de la toate generaţiile artistice şi reprezintă toate genurile, pictură, sculptură şi artă decorativă, grafică. Referindu-mă la valoarea lucrărilor, trebuie spus că în cazul celor contemporane este foarte greu să dai un punct de vedere. Noi ne-am oprit asupra celor care în mod evident reflectă temeinice cunoştinţe de tehnică, dar şi viziune artistică interesantă. Printre premianţi vom avea atât artişti consacraţi, dar şi artişti la început de drum, care promit.
Rep.: Care este locul Bienalei „Ion Andreescu” în peisajul cultural naţional?
L.B.: În momentul de faţă, cultura românească nu stă foarte bine, mai ales artele vizuale nu sunt într-o postură foarte fericită. Saloanele s-au împuţinat, sunt din ce în ce mai rare şi, în general, sunt susţinute prin iniţiativa unor oameni generoşi şi dispuşi să dea de la ei. Autorităţile nu încurajează acest gen de manifestări atât de necesare. De aceea eu salut orice astfel de iniţiativă. Bienala „Ion Andreescu” de la Buzău este o manifestare de tradiţie şi de prestigiu. Ea se află deja la cea de-a X-a ediţie. Eu am socotit că a debutat în 1998, a crescut în timp, s-a diversificat şi a reuşit, în ciuda tuturor greutăţilor, să reunească artişti într-o foarte necesară solidaritate de breaslă, dincolo de faptul că se adună lucrări din multe zone. Trebuie punctat că este un salon internaţional. Am văzut anul acesta artişti veniţi din foarte multe ţări şi chiar de pe alte continente. M-am bucurat pentru că astfel se poate stabili o comunicare între artiştii contemporani.
„Cultura şi educaţia românească sunt într-un fel de colaps“
Rep.: Care sunt beneficiile unui asemenea eveniment cultural într-o societate mai puţin dispusă să susţină financiar astfel de evenimente?
Luiza Barcan: Ştim bine că orice act cultural are consecinţe pe termen lung, nu putem vorbi despre consecinţe imediate. În condiţiile în care şi cultura şi educaţia românească sunt într-un fel de colaps este cu atât mai mult nevoie ca astfel de evenimente, precum Bienala „Ion Andreescu”, să aibă loc. Ele educă intrinsec, ajută pe cei tineri să înţeleagă ce se întâmplă în zona aceasta, să se informeze şi să primească mesaje, pentru că orice artă trimite către spectatori mesaje ce nu pot fi ignorate. De aceea, cred că ar fi foarte bine ca autorităţile locale de pretutindeni să se deştepte şi să susţină aceste gesturi, pentru că ele vor fi şi în beneficiul comunităţilor locale şi asigură prestigiu edililor. Bine ar fi ca, de acum înainte, să nu mai văd artiştii şi şefii filialelor UAP zbătându-se din răsputeri să susţină financiar astfel de evenimente. Sigur, e doar o dorinţă de-a mea. În lumea asta atât de derutată în care trăim nu ştiu dacă se va împlini. Eu îmi fac, totuşi, datoria şi o spun.