Lumea comerțului buzoian a înnebunit de mult, încă din tinerețile Pieței Sărace. La restaurantele locale, la orice meniu comandat, un ardei nemțesc este evaluat (sau nu) la casa de marcat. Un ardei costă 0,5 lei.
Mă doare aritmetica, nefiind de profesie. Ca atare, am purces la Piața Centrală de Legume și Fructe și am cumpărat un kilogram de ardei nemțești sau bulgărești. Cu 5 lei, mi-am făcut plinul. Am cumpărat exact 362 de ardei. Și am rămas cu o dilemă tare stresantă.
Cine stabilește prețul unui ardei în Republica România, cum de se ajunge, între un singur ardei de restaurant și un kilogram de ardei din piață, la o diferență așa de astronomică? Îți stă ceasul.
Singura explicație extraterestră ar fi aceea că ardeii de restaurant au fost irigați direct din venele leucemice ale Companiei de Apă. S-avem sictir, așa cum nu avem nici turiști nicăieri în județ. Sută la sută. Apropo, nici cârnații de Pleșcoi nu mai sunt ceea ce erau cândva. Iar babicul, la o adică, luat tot din Piața Centrală, e mișcător în interiorul său ca și cum ar fi fost produs de o betonieră cu șoferul anxietat la volan și cu mortul viu în ciment.
Nasol comerț, nasoală urbe în care se asfaltează doar gropile, nu și motivele datorită cărora acestea apar.