Astăzi este o zi importantă pentru scriitorul Nicolae Peneș: intră în cel de-al nouălea deceniu de viață.
Descendent al unei familii de oieri din Țara Bârsei, statornicită în Câmpia Buzăului, a fost el însuși zeci de ani baci culturii buzoiene. S-a născut în ziua de 22 septembrie 1935, în satul Spătaru, într-o casă de la marginea pădurii cu același nume, în familia lui Traian și a Floricăi Peneș, părinții săi. Statutul social al familiei, acela de chiaburi, îl împiedică să urmeze liceul. Va urma o școală profesională CFR, întâi la „polul frigului“, în Harghita, apoi la Oradea. Este muncitor la Depoul CFR Cluj, apoi la Ploiești. Aici urmează, la seral, ca toți copiii care veneau din familii cu probleme, câte două clase într-un an. Dă admitere la Facultatea de Filologie, dar face gafa să-l citeze pe N. Iorga la proba de istorie și comisia, scandalizată, îl respinge. Este admis la Școala postliceală de activiști culturali, unde are colegi nume care în timp au devenit de referință în cultura română.
După absolvire este directorul Casei de Cultură a raionului Videle, apoi instructor la Casa de Cultură din Buzău. La Buzău, ca și la Videle, a jucat teatru, a cântat, a dansat, de numele său se leagă întemeierea Teatrului popular din Buzău, cu care a întreprins mai multe turnee peste hotare. A absolvit Facultatea de Filosofie București. Din anul 1968 a fost director al Centrului de Îndrumare a Creației Populare, timp de zece ani, apoi încă zece, vicepreședinte al Comitetului Județean de Cultură. Din aceste ipostaze, s-a implicat atât fizic cât și sufletește în tot ceea ce a întreprins. A inițiat festivaluri și concursuri, a întemeiat formații artistice în satele județului, ba chiar și o asociație de etnografie și folclor, a montat și regizat spectacole, a recitat, dar a și scris versuri.
După 1990 s-a lansat întâi în presă, devenind membru al Societății Ziariștilor, iar după pensionare se dedică scrisului și cercetării, în anul 1997 devenind și membru al Uniunii Scriitorilor. În scrisul său există câteva premiere: cartea despre Fundația Dalles, prima de acest fel în țara noastră cu numeroase cronici apreciative, între care și Virgil Cândea și Ion Zamfirescu, apoi monografia dedicată doctorului Constantin Angelescu, în timp completată și reeditată, nu doar la Buzău, ci și la Tipo Moldova din Iași. O premieră sunt și cele două volume dedicate lui Alexandru Marghiloman, „lordul valah“, după lectura cărora imaginea marelui om politic apare într-o nouă lumină, cea adevărată, nu cum îl prezentaseră detractorii, iar contemporanii au prluat fără a se obosi să cerceteze. Pentru această carte, Academia Română l-a răsplătit cu Premiul „Mihail Kogălniceanu“ pentru anul 2008. Și acestei lucrări i s-au adăugat noi date și a fost reeditată la Tipo Moldova.
Bibliografia lui Nicolae Peneș este vastă și abordează teme diverse. Lista completă a tot ceea ce a scris ar depăși spațiul tipografic. Un amănunt este de semnalat. Deși a scris versuri încă din adolescență și a fost și membru al Cenaclului „Al. Sahia“, abia la vârsta de 70 de ani le-a adunat în volumul „Tăcutele iubiri“, premiat la Fesivalul „Coșbuc“ de la Bistrița.
În zi aniversară, la împlinirea vârstei de 81 de ani, redacția OPINIA, prietenii și cititorii îi urează lui Nicolae Peneș sănătate pentru a putea continua să publice alte scrieri interesante.