OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook „Buzaul vechi“, o rubrică permanentă sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor și imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
„Imagine cu clădirea Palatului de Justiție (1909-1912), realizată în primii ani de la darea în folosință, detașându-se ca volumetrie de construcțiile din jur – clădirea cu anexele ce au aparținut familiei jurnalistului Pamfil Șeicaru (demolată în 1942, pentru construcția Palatului Poștelor, dat în folosință în 1943). Pe colț se observă o parte din imobilul Hotelului și Teatrului-cinematograf «Moldavia».
La acea dată încă nu era trasată strada din laterala Tribunalului, numită în perioada interbelică strada Colonel Voicescu, iar în fundal se pot observa clădirile deja existente, dar și terenuri fără construcții.
La 25 iunie 1909, a avut loc licitația pentru darea în antrepriză a lucrărilor de construcție a Palatului de Justiție, după planurile și devizele întocmite de unul din cei mai reputați arhitecți români, Petre Antonescu, care ne-a întocmit un prea frumos palat cu motive românești, prevăzând toate încăperile necesare pentru funcționarea a două secții de tribunal și curte cu jurați. Clădirea are tot confortul modern cu instalație de calorifer, ventilație și lumină electrică. Lucrarea a fost aprobată cu Decretul Regal nr. 2196/1909 și atribuită antreprenorului M. Roman. Palatul de Justiție s-a construit pe terenul achiziționat de la Constantin Rușavețeanu (act autentic nr. 1614/21 februarie 1909) cu suma de 32.500 lei; valoarea de deviz – 316. 111, 40 lei; pentru instalația de încălzire (25.907,38 lei) și iluminat (3922,05 lei), s-au aprobat ofertele firmelor Koerting și Siemens-Schukert. Piatra a fost furnizată de antreprenorul de lucrări publice Donig F. Rădulescu, care avea două antrepozite cu piatră în gările Măgura și Buzău (linia ferată BZN fusese dată în folosință în august 1909), de unde, conform contractului, a livrat piatra solicitată”, a precizat istoricul Valeriu Nicolescu.