Ca un vechi critic al stângii, trebuie să fac o mărturisire. La început, atunci când d-lui Victor Ponta abia îi mijeau tuleiele în politică, mi s-a părut un tânăr de viitor. „Micul Titulescu“, după cum îl alinta mentorul său Adrian Năstase, făcea în epocă figură de politician nou, mai frecventabil decât fosta elită comunistă. Pesedist, firește, dar cu care se putea discuta.
Nu bănuiam, prin 2008-2009, că junele devenit ministru va ajunge, în niciun an, să conducă partidul social-democrat. Și nici că, doi ani mai târziu, avea să devină prim-ministru și candidat la președinție. Nu știam, ce-i drept, nimic despre biografia lui de ofițer acoperit sau despre doctoratul plagiat. Nu știam nici că, odată ajuns în fruntea Guvernului, avea să ducă România pe marginea loviturii de stat. Chiar și în acele momente, în 2012, am trăit cu senzația că dl. Ponta nu e decât un alt Cațavencu. Obraznic, demagog, oportunist, cu gura mare, pentru care „scopul scuză mijloacele“, dar care, în fond, nu crede în tot ce spune. N-ar fi nici primul și, din păcate, nici ultimul în țara lui Nenea Iancu.
Primele semne de întrebare mi le-am pus abia când am început să-l citesc. Se întâmpla pe vremea când dl. Ponta și-a descoperit, brusc, talentul de scriitor pe rețele de socializare. N-am destul spațiu ca să trec în revistă toate bazaconiile pe care le-a scris aici în ultimii ani. Unele dintre ele nu sunt însă simple minciuni, care pot fi demontate ușor, pe bază de logică elementară. Ci mai degrabă simptomele unei boli.
Să luăm ca exemplu cea mai recentă postare de pe Facebook, postare în care fostul premier prezintă condoleanțe victimelor cutremurului din Italia. Dl. Ponta scrie că a întârziat câteva zile cu acest mesaj pentru că a vrut să vadă din presa italiană cum se poziționează oamenii politici față de această tragedie: „M-am bucurat (pentru Italia) să văd că niciunul nu a încercat să folosească moartea oamenilor pentru un interes politic / niciunul nu a ieșit a doua zi să spună «Corupția ucide» (deși ceva corupție au și ei în țara lor minunată) / nimeni nu a sărit imediat să ceară schimbarea Guvernului!“.
Nu trebuie să fii doctor ca să înțelegi că autorul unor asemenea rânduri, care compară dezastrul natural ce i-a lovit pe verii noștri de gintă latină cu accidentul provocat de mâna omului în cazul cunoscut sub numele de „Colectiv“, e bolnav. Însă boala de care suferă nu e cea pe care anticii o numeau „Hubris“. Medicii susțin că individul ajuns la putere suferă anumite tulburări de comportament, dar, odată pierdută puterea, el revine la normal. Alta e situația d-lui Ponta. Care, din câte vedem, se agravează pe zi ce trece.
În concluzie, propun ca scrierile sale să fie studiate atent de specialiști. Nu de alta, dar ar putea fi vorba de o premieră medicală!
Preluare ,,România Liberă“