Considerat unul dintre cei mai talentați actori de comedie, buzoianul Radu Gabriel s-a întors, în această săptămână, în orașul natal, cu ocazia prezentării Festivalului Comic 7B din jurul căruia face parte. Buzoianul a fascinat audiența la conferința de presă de la Consiliul Județean prin hazul cu care a povestit despre amintirile sale de la Buzău. Devenit celebru după rolurile din Grupul VOUĂ, serialele „Ai lu’ Gorobete”, „Pariu cu viața”, „Las Fierbinți” sau filmul „California deamin”, Radu Gabriel, acum profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, a vorbit despre începuturile carierei de actor, după ce a lucrat ani buni ca depanator tv pentru că a picat examenul la Actorie.
„Și eu am fost un actor independent la viața mea. Abia la 32 de ani am plecat din Buzău. Înainte, în anii ‘70, am reparat televizoare la un atelier la Gară timp de patru ani, apoi am fost instructor metodist, în anii ‘80, la Casa de Cultură a Tineretului. La 32 de ani am intrat la UNATC. Aveam doar colegi de 18 ani, iar eu eram măgarul între oi. Așa probabil că s-au gândit să mă lase acum să lucrez în continuare cu studenții”, a declarat Radu Gabriel.
Împăratul lămpilor după ce a fentat armata
Născut în Cartierul Mihai Viteazu, buzoianul s-a hotărât, în 1976, când a terminat Liceul „Hasdeu”, să-și încerce norocul la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Dar n-a luat.
„Erau șase locuri. Îi știam pe toți cei care au luat. Știam toate promoțiile care ieșeau de la Institut, mă duceam să-i văd pe actori. Mai toți colegii de la Hasdeu luaseră la facultate, numai eu m-am întors în Buzău cu capul plecat. Și, colac peste pupăză, eșecul la facultate mă trimitea în armată. Am fentat-o doar puțin: dădusem admiterea vara. Și toamna singurele locuri unde se mai dădeau examene erau școlile postliceale”, a povestit buzoianul pentru greatnews.ro.
Și așa a devenit depanator de televizoare, după doi ani de post-liceală. A fost repartizat în Buzău și, după vreo trei luni de lucru, l-au luat în armată. Când s-a întors, și-a reluat meseria. Bănoasă, de altfel. Au urmat alți patru ani printre televizoarele pe care oamenii le aduceau în pături la reparat. „Eram împăratul împăraților pe vremea lămpilor. Cine avea lampă, era tare. Și eu aveam o grămadă”, își amintește Gabriel vremurile când oamenii veneau la el cu LUX-uri cu diagonala de 61 de centimetri, cu tubul care te omora de spate. Sezonul reparațiilor era noiembrie-decembrie. ,,Măcar de Revelion să ne meargă televizorul“, gândeau clienții.
Referitor la experiența de depanator tv, Radu Gabriel a povestit, în cadrul conferinței de la Consiliul Județean, o întâmplare legată de avantajele meseriei în care a profesat înainte de a deveni actor.
„Pe la începutul anilor ‘80 apăruse cartea «Democrația naturii» a lui Mircea Dinescu. Au apărut în magazine doar vreo patru cărți, iar despre Mircea Dinescu era mai bine pentru tine să te faci că nu ai auzit și să nu îi iei cărțile. Am auzit că au apărut exemplarele cărții la depozit. Atunci am luat un PL500 (n.r., o lampă a televizoarelor alb-negru care se ardea frecvent și se găsea tot mai greu) și m-am dus la șeful laboratorului de cofetărie de pe lângă Gară. I-am dat PL500 pe trei ciocolate de 10 lei, era acea ciocolată mare care nu se găsea. Cu cele trei ciocolate m-am dus la șefa de la ICRA (n.r., Întreprinderea de Comerț cu Ridicata pentru Produse Alimentare) și mi-a dat un borcan de Ness, cu borcanul de Ness m-am dus la Avicola și am luat un carton de ouă. Cu cartonul de ouă m-am dus la depozitul de carte și am luat «Democrația Naturii» care costa vreo 4 lei. Poate vă întrebați de ce nu m-am dus direct cu PL-ul 500 la șefa de la depozitul de carte. Simplu, nu avea nevoie. Avea nevoie de ouă. Era un lanț al slăbiciunilor”, a declarat Radu Gabriel.
Îl plimba pe Florian Pittiș cu Trabantul la Buzău
Primul contact serios cu teatrul s-a produs după anii petrecuți printre televizoare. Se întâmpla la începutul anilor ’80, când s-au înființat casele de cultură ale tineretului. Era locul unde Radu Gabriel a găsit aer bun de respirat în atmosfera toxică a comunismului.
Sala de spectacole de la casa de cultură se umplea, „crăpa de lume”, după cum povestește actorul. Patru oameni ambițioși din Buzău au reușit să îl aducă la Buzău pe Florian Pittiș. „Prin ‘86 apăruse video-ul. Puneam patru televizoare și se umplea sala, 600 de oameni. Pittiș venea cu casetele, punea filmele, le comenta”. Aproape în fiecare zi de vineri, Radu Gabriel îl aștepta pe Pittiș la gară, cu Trabantul fratelui.
Erau vremuri în care Radu Gabriel ajunsese o vedetă a județului, prin piesele în care juca și spectacolele la care participa. Avea o echipă de teatru la nivel de amatori. Făcea piese și roluri în mod intuitiv, din talent. Atunci a ajuns și pentru prima dată în Grupul VOUĂ. „Grupul e un pic mai vechi decât se știe. L-au făcut la Institutul Politehnic, pe la începutul anilor ‘80. Se cânta la chitară, se spuneau glume. Cânta și Eugen Baboi, cel care a făcut Poesis. Era o echipă strânsă în jurul lui Adrian Fetecău, care era din Buzău și m-a invitat și pe mine să joc”, își amintește Radu Gabriel.
A devenit student la 32 de ani, convins de Dina Cocea
Actrița Dina Cocea simțea că Radu Gabriel poate mai mult, dramaturgul Valentin Silvestru îl tot bătea la cap să dea examenul. „Pentru mine era măgulitor, dar le ziceam că sunt prea bătrân. Aveam 32 de ani în 1989. Și m-a rugat domnul Silvestru să vin în București. Și ne-am întâlnit la 6 Martie (complexul studențesc al Facultății de Drept, nr.), la benzinăria de la Facultatea de Drept. Avea o Lada, stătea la coadă să alimenteze. Așa era pe atunci, oamenii opreau mașinile și le împingeau spre pompă. Și mi-a zis să am încredere, că voi lua”, a declarat actorul pentru greatnews.ro. și a luat. După aptru ani de depanat TV și șapte ani de actorie la nivel de amatori, au urmat ani de școală adevărată.
Radu Gabriel avea să ajungă chiar prodecan al UNATC, funcție la care a renunțat pentru a juca rolul polițistului Gică Popa în serialul de la Pro TV, „Pariu cu viața”.