Sunt tânăr, Doamnă
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost
și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aș putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înflorește și doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am așezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină
dac-aș mânca sătul
nu m-aș încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
și vreau drept hrană sfârcuri din lapte de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet și stelele în os
și să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin
chiar de ating pământul
pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile și unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara
deși arcașii ceții spre mine își reped
săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
Balada celui plecat
Am iubit urâte dar deștepte
și frumoase fără căpătâi,
n-am avut iubirea cea dintâi
n-a avut răbdare să m-aștepte.
Îngerul ca unghia întoarsă
mi-a crescut în carne dimpotrivă,
mi-ați adus la naștere colivă
și la groapă dric cu cioc de barză.
Zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii – zilieri trecuți prin fermă.
Vă uitarăți cu binoclu-n spermă
cum vâslesc strămoșii mei, țiganii.
Haida-de! De-a lungul și de-a latul
m-ați vânat când nu eram acasă.
Chiar și-acum când stau întins pe masă
Eu sositul râd de eu plecatul.
Recurs la geneză
Pe după șure, lângă cimitir
o pasăre s-a dezbrăcat de pene,
poate că i-o fi fost un soi de lene
sau poate-un soi de silă și sictir
de-a duce pân’la capăt sfânta frază,
inconștiența zborului fixat
de-un arhitect necunoscut în sat
dar bănuit în aerul de-amiază.
Dodeskaden
Ce-ați făcut cu nebunii din gări?
Măcar ei n-aveau limba de cârpă.
Saci cu pâine, sudoare, țigări
și tăcerea complice și târfă.
I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere?
Le-au extras de sub țeastă smarald,
i-au păpat chiar în faza de coacere?
Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de silă și ură.
Sunt copilul din Dodeskaden
Cu ziare aprinse în gură.
Interviu
La noi la țară e bine e frumos
principiile-au îmbătrânit puțin
afar spirtul medicinal dat prin pâine întinerește
și felcerul îl recomandă pentru „uz intern“.
La noi tinda bisericii a fost redată agriculturii
porcul a molfăit copilul uitat în copaie
(oricum erau ai Statului și unul și altul)
în general e bine la noi la țară
ăi mici stau cu cănile sub televizor poate s-o da lapte
la radio am terminat de mult recoltatul
și-n curând o să terminăm și pe câmp
în general e bine la noi la țară e beton e frumos
dacă-ți cumperi oul din City
dacă fabrica de salam n-o să mai tragă
cu coada ochiului înspre cai.
La noi la țară e bine
pompierii în general dau foc la case e frumos
tractorul ară între unii și alții
între unii și alții o brazdă adâncă
e bine e frumos.
Dans
Moartea în stradă citește ziarul
așezat pe fața creștinului mort
moartea în cârciumă-și umple paharul
moartea-i pe câmpuri, moartea-i în cort.
Perie-i haina, linge-i pantofii
fii pentr-o viață valet de lux,
chelia de aur a Sfintei Sofii
lucească-n sângele tău la reflux.
O dans al morții, clatină-ți lanțul
sclav muzical, fericit instrument…
Prin carnea noastră umblă Bizanțul
Ba Europă, ba Orient.
Vila artistului
Dosarul meu crește ca pâinea bună
se umflă, pârâie, dospește lin,
iubito vom petrece împreună
sub streșinile lui de vinilin.
Ia-ți și părinții ca să nu fim singuri
ia-ți și umbrela pentru orice risc,
e toamnă-n vorbe și ne plouă-n linguri
și cad din pomi agenții de la fisc.
Azi trec nepăsător printre vitrine
nici nu mă uit, nici nu miros, nici nu înjur:
carne de tun, osânza de albine,
și-un îngeraș de votcă în azur…