Șlefuitorii de cuvinte / Medalion literar – Mircea Dinescu

   Este una dintre cele mai controversate personalități din istoria recentă a Ro­mâniei. Revoluționar-actor, ziarist în presa umoristică – de un cu totul alt gen față de anii din perioada comunistă – mare latifundiar, om de televiziune, master-chef și poet, acesta ar fi un tablou nere­tușat al lui Mircea Dinescu. Acesta s-a născut la data de 11 noiembrie 1950 în orașul Slobozia. Debutul literar s-a produs destul de devreme, în anul 1967, în revista „Lucea­fărul“. Editorial a debutat în anul 1971 cu volumul „Invocație nimănui“. A fost un rebel de foarte tânăr și am putea spune că nici acum nu s-a „vindecat“. De atunci a publicat peste 18 volume de poezii. Cele mai multe după anul 1990. Felul său inconfundabil de a fi și de a vorbi   s-a transmis și poetului Mir­cea Dinescu, mai ales după 1990. Acest lucru se vede și din titlurile unor volume: „Moar­tea citește ziarul“ (1990), „O beție cu Marx“ (1996), „Flu­ierături în bise­rică“ (1998), „Corigent la cele sfinte“ (2003) și „Femeile din secolul trecut. Poezii noi“ (2004-2010). Multe dintre căr­țile sale au fost traduse în Franța, Germania, Ungaria, Olanda, Bulgaria, Elveția ș.a. De ase­menea, a fost inclus în antologii ce au apărut în țară și străinătate. Cărțile sale s-au bucurat de aprecieri elogioa­se, fiindu-i încununată cariera literară cu numeroase premii naționale și interna­ționale. Cel mai prestigios dintre ele este Premiul Her­der, pe care l-a primit în anul 1999. Pentru o scurtă perioadă de timp a fost preșe­din­tele Uniunii Scrii­torilor din România, imediat după Revoluție. Mircea Dinescu este un poet foarte valoros. Controversele legate de el se referă la câteva aspecte din viața sa deosebit de tumultuoasă. Și se are în ve­dere rolul său în Revoluția Română, apoi modul cum a devenit mare proprietar și publicistica pe care o practică (mai întâi la „Plai cu boi“ și acum la „Cațavencii“). Tot de o anumită nebulozitate ține și perioada de dinainte de 1989, când i s-a stabilit domiciliu obli­gatoriu, precum și căsă­toria cu Mașa, fiica unor ilegaliști ruși. Însă poezia lui rămâne și va străbate gene­rațiile. Să ne reamintim câ­te­va poeme, culese din unele dintre volumele publicate.

 

Sunt tânăr, Doamnă

 

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost

și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,

cum aș putea întoarce copilul care-am fost

când carne-mi înflorește și doar uitarea plânge.

 

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am așezat destul

ca să pricep căderea din somn spre echilibru,

dar bulgări de lumină

dac-aș mânca sătul

nu m-aș încape în pielea mea de tigru.

 

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos

și vreau drept hrană sfârcuri  din lapte de cometă,

să-mi crească ceru-n suflet și stelele în os

și să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

 

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin

chiar de ating pământul

pe-aproape cu genunchii,

această putrezire mă-mba­tă ca un vin

căci simt curgând prin dânsa bunicile și unchii.

 

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,

oricât mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara

deși arcașii ceții spre mine își reped

săgețile vestirii, sunt tâ­năr. Bună seara!

 

Balada celui plecat

 

Am iubit urâte dar deștep­te

și frumoase fără căpătâi,

n-am avut iubirea cea dintâi

n-a avut răbdare să m-aștep­­te.

 

Îngerul ca unghia întoarsă

mi-a crescut în carne dimpotrivă,

mi-ați adus la naștere colivă

și la groapă dric cu cioc de barză.

 

Zilele bolesc pe-aici ca anii,

anii – zilieri trecuți prin fermă.

Vă uitarăți cu binoclu-n spermă

cum vâslesc strămoșii mei, țiganii.

 

Haida-de! De-a lungul și de-a latul

m-ați vânat când nu eram acasă.

Chiar și-acum când stau întins pe masă

Eu sositul râd de eu plecatul.

 

Recurs la geneză

 

Pe după șure, lângă cimitir

o pasăre s-a dezbrăcat de pene,

poate că i-o fi fost un soi de lene

sau poate-un soi de silă și sictir

 

de-a duce pân’la capăt sfânta frază,

inconștiența zborului fixat

de-un arhitect necunoscut în sat

dar bănuit în aerul de-amia­­ză.

 

Dodeskaden

 

Ce-ați făcut cu nebunii din gări?

Măcar ei n-aveau limba de cârpă.

Saci cu pâine, sudoare,  țigări

și tăcerea complice și târfă.

 

I-au cam tras spre polul lor cald

institutele de binefacere?

Le-au extras de sub țeastă smarald,

i-au păpat chiar în faza de coacere?

 

Om-vagon, bou vagon, pa­lid tren

cu baloturi de silă și ură.

Sunt copilul din Dodes­kaden

Cu ziare aprinse în gură.

 

Interviu

 

La noi la țară e bine e frumos

principiile-au îmbătrânit puțin

afar spirtul medicinal dat prin pâine întinerește

și felcerul îl recomandă pentru „uz intern“.

La noi tinda bisericii a fost redată agriculturii

porcul a molfăit copilul uitat în copaie

(oricum erau ai Statului și unul și altul)

în general e bine la noi la țară

ăi mici stau cu cănile sub televizor poate s-o da lapte

la radio am terminat de mult recoltatul

și-n curând o să terminăm și pe câmp

în general e bine la noi la țară e beton e frumos

dacă-ți cumperi oul din City

dacă fabrica de salam n-o să mai tragă

cu coada ochiului înspre cai.

La noi la țară e bine

pompierii în general dau foc la case e frumos

tractorul ară între unii și alții

între unii și alții o brazdă adâncă

e bine e frumos.

 

Dans

 

Moartea în stradă citește ziarul

așezat pe fața creștinului mort

moartea în cârciumă-și um­ple paharul

moartea-i pe câmpuri, moar­tea-i în cort.

 

Perie-i haina, linge-i pan­tofii

fii pentr-o viață valet de lux,

chelia de aur a Sfintei Sofii

lucească-n sângele tău la reflux.

 

O dans al morții, clatină-ți lanțul

sclav muzical, fericit instrument…

Prin carnea noastră umblă Bizanțul

Ba Europă, ba Orient.

 

Vila artistului

 

Dosarul meu crește ca pâinea bună

se umflă, pârâie, dospește lin,

iubito vom petrece împreună

sub streșinile lui de vinilin.

 

Ia-ți și părinții ca să nu fim singuri

ia-ți și umbrela pentru orice risc,

e toamnă-n vorbe și ne plouă-n linguri

și cad din pomi agenții de la fisc.

 

Azi trec nepăsător printre vitrine

nici nu mă uit, nici nu miros, nici nu înjur:

carne de tun, osânza de albine,

și-un îngeraș de votcă în azur…