Povestea „traficanților de arme“ din Carpați, dezvăluită recent într-un reportaj de pe Sky News, continuă să agite spiritele în România. Deși procurorii români se laudă că au descoperit deja „vinovații“, variantă preluată fără mari rezerve de presa de la București, deși politicienii de pe malurile Dâmboviței se grăbesc să ceară anchetarea și chiar arestarea jurnaliștilor britanici, aceiași politicieni, care altminteri strâmbă din nas la vederea cătușelor, presimt că suntem încă departe de o concluzie.
Pe ce mă bazez?, mă va întreba, vigilent, cititorul din țara lui Moromete. Pe 8 august, șeful Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), Daniel Horodniceanu, spunea așa despre armele prezentate în filmulețul televiziunii britanice Sky News: „La o primă vedere, iarăși, repet, cu un ochi de nespecialist, nu par a fi arme de război. Par arme de vânătoare“.
Pe 11 august, în comunicatul oficial al instituției, se arată: „Inculpatul Pántics Attila-Csaba i-a cerut unei alte persoane să-i împrumute o armă marca UM SADU, cal. 7,62X39, armă cu destinația «colecție» pe care acesta o deținea legal“.
Carevasăzică, nu era „o armă de vânătoare“, ci „una de colecție“… În fapt, modelul filmat de jurnaliștii britanici și invocat de procurorii români este un pistol-mitralieră de tip Kalașnikov, fabricat sub licență la Uzina Mecanică Sadu din județul Gorj. Pentru cei care n-au făcut armata, trebuie să precizăm că arma respectivă a fost modificată pentru a trage „foc cu foc“ în loc de „foc automat“. Dar, potrivit specialiștilor, poate fi foarte ușor modificată la loc!
Până aici, ne-am lămurit. Mai departe, lucrurile intră însă într-o ceață groasă. Conform Legii 295 din 2004 privind regimul armelor și al munițiilor, la categoria arme interzise intră și cele care „nu corespund normelor de omologare specifice destinației și categoriei din care fac parte“. Deci arma respectivă nu putea fi deținută legal!
Revenind la domnul Daniel Horodniceanu, cu ochiul său de „nespecialist“, am o ultimă observație. Să afirmi ritos că în atentatele din Occident nu s-a folosit armament provenit din Estul Europei este cel puțin o dovadă de ignoranță, dacă nu de rea-credință. Știm cu toții că teroriștii care au atacat Parisul aveau cel puțin o armă produsă în fosta Iugoslavie. Că astfel de arme se mai găsesc, pe ici, pe colo, și prin țărișoara noastră, rămâne de văzut.
Ar putea să ne explice procurorii, de exemplu, cum a ajuns în urmă cu câțiva ani un asasin plătit să tragă cu Kalașnikovul prin Capitală. Un lucru care, evident, nu se putea întâmpla într-o Românie perfectă, ca aceea descrisă azi de DIICOT.
Preluare ,,România Liberă“