Sărbătoritul acestui sfârșit de săptămână este scriitorul Ion Roșioru, născut la data de 14 august 1944 în satul Grunj, comuna Lopătari, județul Buzău. Activitatea sa literară este deosebit de laborioasă. S-a remarcat în cultura română ca poet, prozator, critic și istoric literar, eseist și traducător, aproape neexistând domeniu literar pe care să nu îl abordeze, toate acestea la modul superlativ. Dramaturgia nu știu să fi abordat-o, însă nu este prea târziu.
După absolvirea studiilor universitare, s-a stabilit în orașul Hârșova, acea localitate de la malul Dunării care îți face primirea în spațiul dobrogean. Nu a întrerupt niciodată legăturile cu spațiul cultural al Munților de Curbură. Acest lucru s-a intensificat mai mult în ultimii zece ani, prilej cu care Ion Roșioru a contribuit decisiv la lansarea pe orbita literară a multor autori buzoieni. Altruismul său a fost înțeles greșit de cine nu trebuia, acesta fiind văduvit de un important spațiu temporal al creației proprii. În domeniul poetic, în afară de cea clasică, este unul dintre puținii scriitori care abordează, cu mare succes, poeziile cu formă fixă de tip elidă, coplă, schaltinieană și pantum. Nu cred că greșesc atunci când afirm că este scriitorul buzoian cu cea mai mare frecvență privind prezența în revistele literare din țară și din diaspora, europene și nord-americane.
Valoarea sa extraordinară nu îi este conferită de cuvintele laudative ale mele sau ale altui autor buzoian, ci de marile personalități ale culturii române care s-au aplecat asupra operei sale, precum și de importantele premii obținute pe plan național și internațional. Ar fi o pierdere de spațiu tipografic dacă le-am insera aici. De o modestie ieșită din comun și o sensibilitate nespecifică acestei perioade istorice, Ion Roșioru este scriitorul care nu dă buzna în lumea literară, ci aceasta dă buzna în viața sa. Unii dintre corifei parcă nu au nicio limită. Eu mă bucur de prietenia domniei-sale și încerc, pe cât posibil, să nu-i încurc planurile sale și nici ale divinității cu dânsul.
De curând, am primit o carte minunată de-a sa, cu dedicație, publicată la prestigioasa editură Ex Ponto din Constanța, cu un titlu superb: „Își pierde urma inorogul…”. Deci mai are timp și pentru el. Pentru desfătarea cititorilor ziarului „Opinia”, scriitorul Ion Roșioru ne-a încredințat câteva poeme. Cetiți-le în tihnă!
Pax
Motanul negru se alintă dormind pe smocul de lucernă
Din care și-a făcut, șăgalnic, și caldă laviță și pernă.
Răcoarea serii stă să cadă peste grădină-n lung și-n lat
Cad frunze galbene din sălcii ce-n miez de vară s-au uscat.
Un sentiment adânc de pace mă prinde lent în mreaja lui
Și văd cum sare-o veveriță din nuc pe-o creangă de gutui.
Își arcuiește coada-i lungă cernând crepusculul prin ea,
Apoi se face nevăzută ca dragostea din viața mea!
Hoț
Atât de mult revin acasă cu gându-ncât pe înserat
Miroase-a gaz turnat în lampă de-o mână care-a tremurat.
În soba cu olane negre trosnește focul de demult
Atât de tare-ncât în minte aievea parcă îl ascult.
Zorește mama să mai țeasă un cot de pânză în război
Încât ignoră miezul nopții ce se revarsă peste noi.
Citesc Povești nemuritoare dintr-un volum destul de nou
Închiriat de la un jidov ce mi-a cerut să fur un ou!
Schaltinienă peisageră
Salcâmi anemici dau în floare
În gardul dinspre dispensar;
O țigăncușă stinge var
Pe trotuar într-o căldare.
În curtea grădiniței plâng
Doi țânci din ce în ce mai tare
Căci râde unul mai nătâng.
Privesc muzeul urbei. Are
Și astăzi lacăt la intrare.
Simt sub călcâie drumul stâng!
Schaltiniena lupului singuratic
Cu-atât mai lup sunt fără haită
Cu cât mă simt mai hăituit
Când mă încumet, hămesit,
Să dau pe lângă sat o raită.
De cad, abia de mă mai scol.
Crivățu-n suflet mi se vaită,
Iar câinii lumii-mi dau ocol.
Pădurile se-scund și ele
Sub șubele zăpezii grele.
Privirea mi se stinge-n gol!
Pantum
La fereastra înghețată a-nflorit din nou mușcata.
În privirea lui albastră mă aspiră Dumnezeu.
Tot mai des de peste moarte mi se iscă-n gânduri tata.
Râul timpului aruncă printre sălcii trupul meu.
În privirea lui albastră mă aspiră Dumnezeu.
Raza lunii în pianul negru și pipăie sonata.
Râul timpului aruncă printre sălcii trupul meu.
Să mă scald în Styxul rece n-am fost niciodată gata.
Raza lunii în pianul negru și pipăie sonata.
Noaptea-mi picură în suflet tânguirea lui Orfeu.
Să mă scald în Styxul rece n-am fost niciodată gata.
Drumul necredinței mele se înfundă-n șerpi mereu.
Noaptea-mi picură în suflet tânguirea lui Orfeu.
În absența ta albastră recitesc Mahabharata.
Drumul necredinței mele se înfundă-n șerpi mereu.
La fereastra înghețată a-nflorit din nou mușcata!
Pantum
Dansase goală prin zăpadă și tot așa s-a spânzurat
Un medic o asigurase recent că se făcuse bine
De moartea ei intempestivă mă simt extrem de vinovat
C-o lună-n urmă îmi ceruse arginți să-și cumpere botine
Un medic o asigurase recent că se făcuse bine
Scria poeme bizantine, o părăsise un ingrat
C-o lună-n urmă îmi ceruse arginți să-și cumpere botine
Nu avusesem bani la mine, apoi s-o caut am uitat.
Scria poeme bizantine, o părăsise un ingrat
Probabil n-avusese forță să-și poarte propria-i rușine
Nu avusesem bani la mine, apoi s-o caut am uitat.
Blestemul îi urmase rugii pe buzele-i sfruntat-carmine
Probabil n-avusese forță să-și poarte propria-i rușine
Vânase prin Coran proverbe, visase-o casă într-un sat
Blestemul îi urmase rugii pe buzele-i sfruntat-carmine
Dansase goală prin zăpadă și tot așa s-a spânzurat!
Sunt însetat de tine
Măceșu-n floare-nchide intrarea veche-n gang:
Sunt iar bolnav de tine precum de yin e yang!
Măceșu-n floare-nchide intrarea în tunel:
De tine-s beat ca plusul de Minusul din el!
Măceșu-n floare-nchide intrarea-n lupanar:
Sunt captivat de tine cum dulcele de-amar!
Măceșu-n floare închide intrarea-n carambol:
Sunt fascinat de tine cum plinul e de gol!
Măceșu-n floare-nchide intrarea în ceair:
Hipnotizat de tine-s cum ceru-i de nadir!
Măceșu-n floare-nchide intrarea-n falanster:
Sunt ascuțit de tine cum coasa-i de arcer!
Măceșu-n floare-nchide intrarea-n lazaret:
Sunt convertit de tine cum iutele-i de-ncet!
Măceșu-n floare-nchide intrarea-n horoscop:
Sunt însetat de tine cum focu-i de potop!