Alexandru D. Pîcleanu a fost un mare filantrop și om politic al Buzăului, care și-a închinat viața ajutând bătrânii, crescând băieți în școală, înzestrând fete, iar averea sa, în cea mai mare parte, a lăsat-o, prin testament, ca să se clădească și să se întrețină, în comuna Vintilă Vodă, unde el avea moșie, un spital.
S-a născut în comuna Podul Muncii, județul Buzău, în anul 1832. A fost prefect de Buzău în 1888 și deputat în mai multe legislații.
Avea, în județul Buzău, moșii la Cioranca – Movila Banului, Vintilă Vodă și Simileasca (Bănceasca), pe care, înainte de a muri, o donează statului.
În testamentul său, Alexandru Pîcleanu punea condiția ca, din venitul moșiei, să se construiască în comuna Vintilă Vodă un spital pe un teren donat pentru acest scop: „După ce se va plăti ratele către stat, se va continua asemenea a se depune veniturile la Casa de depuneri, până se va aduna un fond suficient pentru a se construi un spital pe locul din moșia mea, Coca Bădinești, comuna Vintilă Vodă, unde este situată o casă a răposatei mele surori, Sevastița Dumitrescu, care spital va purta numele de Familia Pîcleanu”.
În afară de aceasta, a mai făcut și alte fapte caritabile, printre care amintim contribuția la repararea bisericii din comuna Vintilă Vodă în anul 1900, iar în satul Scheiu, din aceeași comună, a construit o școală.
Pe moșia Bănceasca, pentru a face legătura și mai strânsă cu satul, Alexandru D. Pîcleanu își construiește o vilă cu o frumoasă fermă, pe o suprafață de 5 ha. De asemenea, construiește în comună o școală și primăria, așa că această moșie era cea mai frumoasă și mai productivă dintre moșiile lui.
El s-a ocupat și de creșterea unor copii, pe care avea grijă să-i ducă și la școli superioare. Așa au fost crescuți de el, printre alții, și Anghel Teodorescu din Vintilă Vodă, Ionică Panaitescu din Movila Banului.
A donat cărți pentru biblioteca Liceului Hasdeu din Buzău. Era un om destoinic, energic și bun la suflet. Cu țăranii se purta foarte frumos și nu-și bătea joc de ei, așa cum ziceau ei: „Brațele vânjoase se oțeleau numai de drag la muncă pe moșia bunului și blândului boier”.
Când unii oameni aveau vreo nevoie, mergeau la el și îi ajuta. Nu refuza pe nimeni niciodată, căutând să-i ajute pe toți.
Era o fire nobilă, avea o inimă aleasă și veșnic înduioșată la plânsul celor nevoiași, ceea ce făcea să fie iubit de toți cei din jurul lui sau care veneau în contact cu el.
Fiind necăsătorit, își petrecea viața în orașul Buzău, la Vintilă Vodă, dar mai ales la Simileasca.
La 24 decembrie 1904, moare în orașul Buzău, după o scurtă și grea boală, cel care sprijinea pe cei lipsiți, Alexandru D. Pîcleanu, fiind înmormântat în Cimitirul Dumbrava din Buzău.
Articolul are la bază date regăsite în manuscrisul profesorului Constantin Dumitrescu.
Cătălina Bulfan, este inspector superior, Serviciul Județean Buzău al Arhivelor Naționale