„Păstrez amintirea discuțiilor pe care le-am avut atât la Versoix, cât și la București, relația cu Familia Regală fiind una de respect și de asumare a responsabilităților pe care fiecare le-am avut și le avem față de români“. La prima vedere, acest citat pare a aparține unui politician căruia instituția monarhică îi este indiferentă, recunoaște meritele pe care Familia Regală le-a avut în ceea ce privește democratizarea și dezvoltarea României antebelice, și își exprimă, cu mare decență, regretele față de dispariția celei care a fost Regina Ana a României.
Numai că respectivul fragment aparține nimănui altcuiva decât fostului președinte Ion Iliescu. Acela care, în primii ani de după revoluția care i-a permis să se cațere, peste cadavrele celor care au crezut că jertfa lor va schimba România în bine, în cea mai înaltă funcție din stat, asmuțea Armata și Poliția împotriva celor care susțineau ideea de Monarhie constituțională. Acela care nu Le-a permis Majestăților Lor, în două rânduri, să intre pe teritoriul țării pe care Regele a slujit-o până când înaintașii lui Iliescu L-au silit să abdice și L-au trimis în exil. Același care s-a ferit precum necuratul de tămâie să aibă contacte cu tot ceea ce amintea de trecutul în care Bucureștiul era, într-adevăr, Micul Paris.
Iar acum, în loc să mulțumească sorții că încă nu se află în pușcărie, fosila comunistă face pe fata mare și încearcă să acrediteze ideea că a avut, vreodată, o urmă de respect față de Casa Regală. Tare proști trebuie să ne mai creadă acest dinozaur comunistoid, tătucul și protectorul tuturor celor care au pus bazele corupției ca politică de stat!