În fiecare lună, este prezentat un exponat însoțit de informații detaliate despre acesta. Fiecare obiect de patrimoniu are o poveste în spate, poveste pe care o știu doar specialiștii și, în cele mai multe cazuri, puține persoane ajung să afle detalii despre acestea, chiar dacă au fost expuse, ani de zile, în sălile muzeului. Vom oferi informații tehnice despre obiecte, dar și interpretări, povești sau chiar misterele care le înconjoară.
Realizată dintr-o placă de os, prin tăiere și șlefuire, piesa înfățișează o siluetă umană schematizată. Picioarele sunt separate, ușor flexate în dreptul genunchilor. Brațele sunt redate prin proeminențe laterale rectangulare, perforate. Unul dintre acestea și capul – care era, cel mai probabil, de formă hexagonală – sunt rupte din vechime. Fața anterioară este mai bogat împodobită decât cea posterioară, prin incizii – linii și șiruri de puncte, marcând genunchii, triunghiul pubian, ombilicul și umerii.
Mica statuetă, care măsoară 6,5 cm înălțime, a fost descoperită în cursul cercetărilor arheologice efectuate în 1970 la Sudiți, într-o așezare eneolitică.
Obiecte similare, care datează din mileniul al V-lea î.Hr., au fost descoperite pe teritoriul României (în Muntenia și Dobrogea) și în nordul Bulgariei, fiind creații originale ale mediului cultural Gumelnița.
Dintre diversele ipoteze emise de către specialiști referitor la semnificația statuetelor plate de os, cea mai bine receptată este cea care vede în respectivele piese reprezentări ale unor divinități, probabil în legătură cu un cult al fertilității, al regenerării sau al morții. În ceea ce privește semnificația decorului întâlnit pe statuete, acesta este văzut ca având valențe simbolice sau ca mijloc de expresie redând elemente concrete (precum tatuajul sau veșmintele).
Probabil purtată odată ca pandantiv, statueta plată de os de la Sudiți constituie un mic fragment din mozaicul arheologic pe baza căruia încercăm să reconstituim viața unei comunități preistorice.
Dr. Roxana Munteanu este cercetător la Muzeul Județean