Răsfoind prin arhive, am dat peste pliantul premierei buzoiene a piesei „A douăsprezecea noapte“, fabuloasa comedie a lui W. Shakespeare. Piesă montată pe scena Teatrului „George Ciprian“, în 1996, în chiar anul înființării teatrului respectiv, în regia artistică a cunoscutului profesor universitar Gelu Colceag, secondat de Radu Gabriel, regizor și conferențiar universitar, buzoian de origine, cunoscut inclusiv și datorită Grupului artistic „Vouă“.
Scenografia a fost realizată de Liliana Cenean, nume de top în domeniu. Pliantul respectiv e de colecție particulară, dar și demn de vitrina unui viitor muzeu al teatrului buzoian.
La data de 4 octombrie 1996, elevul Georgică Meica primea 13 autografe, exact pe cele două pagini cu distribuția din „A douăsprezecea noapte“. Citez: Radu Zetu (personajul Orsino): Georgică, mult succes în viață“; Daniela Minoiu (Olivia): „Un gând bun pentru Georgică“; Maria Ciungu (Viola): „Cele mai frumoase zile să ți se întâmple zi de zi“; Cristian Crețu (Sir Toby): „Pentru Georgică“; Marius Florea-Vizante (Sir Andrew): „George, să nu ajungă ca Sir Andrew“; Gheorghe Ifrim (Malvolio): „De la George pentru George“; Alina Berzunțeanu (Maria): „Numai bine“; Valentin Potrivitu (Feste): „Pentru Georgică «sufleurul» mult succes la școală; Marius Nănău (Sebastian): To by strong“; Florin Aionițoaiei (Căpitanul): Pentru Georgică“; Frosa Cercel (Curion): „Pentru Georgică, sănătate și succes la școală“; Maria Buză (Valentin): Un viitor frumos pentru Georgică“. În fine, în dreptul actriței de origine japoneză Kana Hasimoto , care a interpretat rolul unei umbre, figurează doar semnătura acesteia.
Toți actorii enumerați aici erau încă studenți, această premieră fiind, de fapt, examenul lor de licență. În paranteze, am trecut rolul interpretat de fiecare. A fost un spectacol extraordinar, cu o dinamică shakespeareană indubitabilă. Firește, dincolo de meritul actorilor, cheia succesului s-a aflat în intuițiile lui Gelu Colceag și Radu Gabriel, cel din urmă dând dovadă de o comunicare eficientă cu tinerii studenți. Au trecut anii, Marius Florea, Gheorghe Ifrim, Marius Nănău și alții, dintre debutanții de atunci, sunt acum nume respectabile în teatrul românesc. Iar „Georgică“, eroul din mijlocul pliantului, unul dintre micii spectatori de atunci, a împlinit 30 de ani. E om la casa lui, cum se spune. În teatru, a rămas doar cel care-l aducea atunci la spectacole, tatăl său, actualul regizor tehnic Grigore Meica. Cam așa s-a făcut istoria, inclusiv colindând prin culise. Iată cât de spectaculos e finalul acestei piese geniale, cum numai W. Shakespeare putea să-l gândească:
Monologul bufonului din „A douăsprezecea noapte“ de W. Shakespeare
Când eram un copilaș,
Hei, ce ploaie și ce vânt!
Tare mai eram poznaș,
Fiindcă plouă pe pământ.
I-ar când mi-a mijit mustața,
Hei, ce ploaie și ce vânt!
Tot în râs am luat viața,
Fiindcă plouă pe pământ.
Dar de când m-a ars năpastă,
Tii, ce ploaie și ce vânt!
și mi-am luat și eu nevastă
Plouă-ntruna pe pământ.
Și de-atunci, luao-ar gaia,
Fie ploaie, fie vânt,
Beau și eu cât toată ploaia
Care cade pe pământ.
Piesa-i gata, trag oblonul,
Tii, ce ploaie e afară!
Dacă v-a plăcut bufonul,
Mai poftiți și mâine seară.