Valeriu Șușnea, invitat la Castelul Balcic, locul unde Regina Maria a dorit să îi fie depusă inima

   Un grup format din importanți artiști plastici a fost cooptat la o nouă ediție a proiectului „Pictori de azi la Balcic“ inițiat de Elite Art Gallery sub forma unei tabere de creație în Bulgaria. Printre cei șapte artiști invitați la Balcic s-a aflat și buzoianul Valeriu Șușnea.

   Președintele UAP Buzău, alături de Corneliu Vasilescu, Dan Ciopa, Vasile Pop Negreșteanu, Ștefan Pelmuș și Costin Neamțu au poposit, luna trecută,  timp de zece zile la Balcic, perioadă în care au realizat schițe ce urmează să fie finalizate în țară și expuse ulterior în cadrul unei expoziții  iti­nerante.

   „Această inițiativă a Elite Art Gallery vrea să ducă mai departe o tradiție începută de mari pictori români, în perioada în care Balcicul era al României. În acest loc minunat erau invitați permanent artiști care promovau prin lucrările lor Balcicul. Chiar ultimul primar român de aici a fost din Rm. Sărat, Octavian Moșescu. Sigur că principala sursă de inspirație a noastră în această perioadă de documentare a fost castelul ridicat de Regina Maria. Urmează ca în luna august lucrările noastre finalizate să fie prezentate într-o expoziție la Elite Art Gallery“, a declarat Valeriu Șușnea.

Inima Reginei Maria, depusă la Balcic

   Regina Maria a fost legată sufletește de două locuri: Balcic și Bran, locuri cărora le-a imprimat o amprentă ce se poate vedea și astăzi. „Balcicul și Branul sunt casele mele de vis, inima mea“, spunea Regina Maria.

   Se spune ca Balcicul l-a desco­perit cu ajutorul lui Alexandru Sat­mari, care a insistat ca Regina să meargă în acea zonă în 1924. Un an mai târziu avea să înceapă construcția domeniului de la Balcic. An de an, domeniul a fost înfrumusețat cu construcții și celebrele grădini. Datorită Reginei, în acea perioada Balcicul va cunoaște un avânt urbanistic. Primăria împroprietărește artiștii care veneau vara și pictau aici, iar aceștia încep a-și construi case (Jean Steriadi, Nicolae Tonitza, Dărăscu, Francisc Șirato, Dumitru Ghiață, Margareta Sterian, Ștefan Dimitres­cu, Kimon Loghi, sculptorul Oscar Han și scriitorii Ionel Teodoreanu, Felix Aderca, Ion Minulescu și Claudia Millian, Mihail Sebastian, Ion Pillat, Ștefan Roll, Vasile Voi­cu­lescu, Ion Marin Sadoveanu, Cella Serghi).

   Regina era iubită în Balcic. I se spunea Sultana, vila sa aduce cu construcțiile musulmane, având un turn precum un minaret. Obiș­nuia să se plimbe prin oraș și să împartă bani familiilor nevoiașe. Ușor-ușor, poate și din cauza izo­lării la care o supusese Carol, Balcicul devine locul său de refugiu. De aceea, în 1933 când își întoc­mește testamentul, Regina Maria cere ca după moartea sa inima să îi fie depusă în micuța capelă pe care o construise pe malul mării: Stella Maris, iar corpul sa îi fie îngropat la Curtea de Argeș, alături de ceilalți membri ai Familiei Regale.

   Trei ani mai târziu, în 1936, Regina se îmbolnăvește. Moare la Sinaia, la 18 iulie 1938, în vârsta de 62 de ani.

   După ce Bulgaria redobân­dește Cadrilaterul, în 1940, inima Reginei Maria a fost luată din Balcic și dusă în Bran, celălalt loc la care Regina ținuse foarte mult. Inima se află într-o casetă de ar­gint, aflată la rândul ei într-o casetă de aur încrustată cu pietre prețioase. De aducerea inimii regi­nei la Bran s-a ocupat prințesa Ileana, moștenitoarea castelului Bran. Nici aici nu s-a putut însă odihni. În 1968, regimul comunist trece casetele și inima în patrimoniul așa-zisului tezaur al Româ­niei și le mută în clădirea Muzeului Național de Istorie din Bu­curești.

   După 44 de ani, în 2015, la ini­țiativa Regelui Mihai, Casa Regală și Ministerul Culturii au hotărât de comun acord ca locul inimii Reginei Maria să fie Salonul de Aur din Castelul Pelișor, locul în care inima Reginei Maria a  în­ce­tat să bată la 18 iulie 1938.