Omul simplu, naivul de zi cu zi, nu mai are dubii în privința politicienilor. Să mă scuze tovarășii de la protecția animalelor, aproape toți politicienii sunt ecarisabili. N-am zis și eutanasiabili.
Așa se vede dinspre votantul caragialesc. Între clasa politică, hai să-i zicem clasă, și lumea mea umilă, cea de-o veșnicie prostită, e o diferență de simțuri cosmică. Am dese discuții cu politicieni de clasă. Există și așa ceva. Pe targa democrației.
Nu-mi vine să cred că nici ei, un fel de elită a culturii politice, nu au percepția corectă a dezastrului național. Față de mine, un ins oarecare, mic la sfat și mic la stat, ei ar trebui să înțeleagă că sunt reprezentativi, sunt repere, sunt cu diencefalul la vedere.
Din păcate, nu ai cu cine discuta. Boi mascați, ca să zic așa. Nu-mi plac politicienii mai proști decât cei care-i votează. Din prostie. De aici ni se trag toate. Ne plac proștii mai deștepți decât noi. Nu știu cum să zic, e trist, suntem un neam de rahat. Cu apă rece. Tescarizată.