În fiecare lună, este prezentat un exponat însoțit de informații detaliate despre acesta. Fiecare obiect de patrimoniu are o poveste în spate, poveste pe care o știu doar specialiștii și, în cele mai multe cazuri, puține persoane ajung să afle detalii despre acestea, chiar dacă au fost expuse, ani de zile, în sălile muzeului. Vom oferi informații tehnice despre obiecte, dar și interpretări, povești sau chiar misterele care le înconjoară.
Prezentăm o scoarță importantă din patrimoniul Muzeului Județean Buzău, „Scoarța populară din lână“, cu dimensiunea de 345x85cm, care a fost lucrată la sfârșitul secolului XIX în Muntenia. Motivele ornamentale dominante sunt pomul vieții și două motive antropomorfe geometrizate, bărbatul și femeia, care păzesc pomul. Caracteristica acestei scoarțe este forma deschisă a compoziției. Tot ansamblul cromatic este sobru, dominant negru; ritmul compoziției este imprimat de motivele decorative așezate aparent dezordonat.
Femeia și bărbatul în asociere cu pomul pot simboliza pe Adam și Eva. Adam „în Vechiul Testament e primul om creat de Dumnezeu din lut, după chipul și asemănarea sa, în ziua a șasea a Creației, și responsabil pentru toate liniile ce descind din el. Adam simbolizează păcatul originar, abuzul absurd al libertății. Izgonirea din rai este semnul pedepsei pentru cei ce îndrăznesc să se identifice cu Dumnezeu. E în același timp prototipul lui Iisus – Adam cel nou!. (Cor. 15, 22)“ – citat din cartea EVSEEV IVAN „Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale“.
„Eva cea care dă viață, prima femeie făurită de Dumnezeu, perechea lui Adam, considerată în creștinism ca primă mamă a celor vii, făcută din coasta lui Adam, ea reprezintă latura feminină a bărbatului (…) Reprezintă sensibilitatea și vulnerabilitatea ființei umane în elementul său irațional. Are concentrate în ea toate slăbiciunile femeiești, este încarnarea păcatului dar și a aplecării spre curățire“ – citat din cartea EVSEEV IVAN „Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale“.
Arborele lângă care stau aceste personaje stilizate capătă multe semnificații prin alăturare. Eterna poveste dintre EL și EA, viața lor unită până la moarte, la tulpina pomului, la umbra pădurii, slujește drept simbol pentru caracterul ciclic al evoluției cosmice: moarte și regenerare. Pomul, copacul, arborele este prezent permanent în viața săteanului, care se simte legat implacabil de existența lui. Femeia și bărbatul de lângă arbore mai pot fi țăranul și țărăncuța, celulă de bază a societății din mediul românesc, a întreg neamului românesc, iar în această imagine sunt văzuți ca personaje puternice, esențializate, asemănătoare unor insecte uriașe cu dinți expuși și amenințători, gata să-și apere pomul, gospodăria, familia, patria și viața.
Copacul, „între temele simbolice cu cea mai mare răspândire, arborele a constituit un permanent reper valoric în civilizațiile lumii, analizat din cele mai neașteptate perspective, dar care se subsemnează aproape în totalitate ideii de Cosmos viu, într-o perpetuă regenerare. El este simbol al verticalității aflate într-o continuă ascensiune spre cer, de la lumea vizibilă la cea invizibilă“ – citat din cartea ALLY FILOFTEIA, „Arborele în civilizațiile lumii“, în Mousaios, vol. VII, Buzău, 1999, p. 397. Alte semnificații compatibile cu aceste siluete decorative pot fi gâze zburătoare (cărăbușul de exemplu) sau poate chiar extratereștrii (diavolii). În restul câmpului apar alte semne geometrizate, mărunte, dese, așezate aparent dezordonat, dar care completează în mod fericit ansamblul.
Deosebit de important este faptul că, prin expunerea ei pe simezele muzeului, este ilustrat nivelul de evoluție a fenomenului artistic național de artă populară – scoarța – din ultimele decenii ale secolului XIX, precum și rădăcina din care își extrag seva, inspirația, artiștii tapiseri români contemporani.
Dr. muzeograf
Rodica TACHE