OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu şi pagina de Facebook „Buzaul vechi“, o rubrică permanentă sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparaţie a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecţia OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecţia Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecţia Alexandru Miriţă, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldaţi nazişti şi Piaţa Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă şi blocurile Romarta în construcţie) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor şi imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
„Anul 1917 – în prim plan un soldat german, prin faţa Palatului Comunal (inscripţionat în limba germană ca Rathaus) trecând un convoi de căruţe trase de cai (rechiziţionate de la populaţie) care transportau, probabil, muniţii sau alimente. Peste imaginea soldatului s-a inscripţionat RED MASK. Pavajul era din pietriş.
În spatele Palatului (construit între anii 1899-1903), era clădirea cu etaj, proprietatea familiei Nae Iordache (29 octombrie 1889-1955), industriaş, politician, mulţi ani membru în Consiliul Comunal. În 1914, Nae Iordache înregistra la Tribunal firma de covrigărie şi depozit de lemne, din strada Unirii nr. 195, în 1918, înfiinţând o brutărie, ce funcţiona şi în 1980 (demolată, actualmente pe locul construcţiilor ce adăposteau brutăria, hotelul şi o farmacie fiind amenajat parcul din spatele Palatului Comunal), clădire reparată în 1935. În anul 1924, a fost înscris la Tribunal, Hotelul „Iordache”, strada Unirii nr. 25 (în spatele Palatului Comunal). Între realizările edilitare din anul 1935, când Nae Iordache era ajutor de primar, este şi actuala Piaţă „Avocat Stan Săraru, amenajare care a fost „imortalizată” printr-o placă comemorativă, dispărută în 1948.
Buzăul a fost ocupat de trupele germano-austro-ungare începând cu data de 1/2 decembrie 1916. Comandamentul Etapelor este instalat în Palatul Comunal, comandant fiind căpitanul Georgius, ajutat de locotenentul Lehringer. După stabilirea punctelor şi zonelor de control (au fost angajaţi „poliţai” locali, îndrumaţi de jandarmi germani şi austrieci), ofiţerii au fost cazaţi în hotelurile „Moldavia”, „Regal”, iar soldaţii în locuinţe particulare. În clădirile Episcopiei şi şcolii evreieşti au fost instalate spitale militare de campanie, s-a dispus recenzarea populaţiei, depozitelor şi animalelor în vederea raţionalizării consumului, animalele de muncă şi uneltele au fost rechiziţionate. În paralel cu aceste spolieri, după părăsirea oraşului (8/21 noiembrie 1918) de către ocupanţi, s-au primit memorii pentru a se stabili nivelul pagubelor – degradarea locuinţelor, arderea gardurilor proprietăţilor, a unor bănci, uşi şi ferestre, rechiziţionarea forţată de alimente, deoarece soldaţii germani şi austrieci aveau libertatea de a trimite acasă pachete cu câte 5 kg. de bunuri alimentare, dar nu s-au sfiit să trimită piane, covoare, scoarţe naţionale etc. Rechiziţionarea animalelor şi mijloacelor de transport a impietat aprovizionarea locuitorilor cu lemne de foc, deşi aceştia, indiferent de situaţia socială (vae victis) erau luaţi cu forţa şi obligaţi să taie lemne de Crâng pentru ocupanţi. De la Administraţia Financiară (la acea dată cu sediul în clădirea actualei Biblioteci Judeţene „V.Voiculescu”) au ridicat suma de 438.000 lei, pentru bunurile rechiziţionate primindu-se destul de rar bonuri justificative (care s-au dovedit fără valoare). La toate acestea s-au adăugat o serie de umilinţe la care au fost supuşi locuitorii, în final într-un memoriu subliniindu-se că cei care cunoşteau cultura şi civilizaţia germană au rămas cu un gust amar după tot ceea a ce s-a întâmplat datorită modului lipsit de umanitate cu care au acţionat ocupanţii.
A fost devastat şantierul de la Uzina de Apă din Crâng, unde se montau cel de-al doilea rezervor şi pompele aferente, toate materialele fiind rechiziţionate. De asemenea, memoriile primite de la parohiile din oraş şi alte autorităţi consemnează distrugerea împrejmuirilor, care au fost arse, s-au preluat clopote, iar de la populaţie obiecte din alamă şi aramă (materie primă pentru arme şi muniţie).
Şi deoarece imaginea se referă la anul 1917, de când datează fotografia deja publicată cu gara ce avea acoperişul distrus de incendiu, amintim că începând cu luna octombrie 1916, operaţiunile aeriene au inclus oraşul şi judeţul Buzău, avioanele germane de tip „Taube” survolând Buzăul, bombardând împrejurimile şi producând pagube materiale locuitorilor. În perioada 20-30 octombrie 1916, zborurile avioanelor germane care decolau de pe aerodromuri din Bulgaria, s-au intensificat pe toate fronturile, inclusiv în zona Buzăului.
În ziua de 26 noiembrie/9 decembrie 1916, avioane D.F.W şi Gotha au survolat Buzăul, lansând câteva bombe la periferia oraşului, bombardând aerodromul, fără să-i producă pagube importante. Bombele germane au lovit mai multe case de la periferia oraşului, înregistrându-se victime în rândul populaţiei civile.
Podul peste râul Buzău a fost mitraliat şi bombardat de două avioane germane. Elena Negrescu din Buzău, nota în Caietul de însemnări: 2 (15) decembrie 1916. De două zile suntem terorizaţi de tunuri şi aeroplane, ceea ce demonstrează că nemţii nu sunt departe de a pătrunde în Buzău. În timpul nopţii am asistat la retragerea Marelui Cartier General (la Bârlad-n.n.), la nesfârşitele convoaie de refugiaţi, claie peste grămadă, în căruţe trase de mârţoage leşinate sau în trăsuri şi automobile elegante, toţi îşi părăseau căminul pentru a se duce în necunoscut. Se aud explozii şi limbii mari de foc se văd spre gară. Precizăm că este posibil ca acoperişul gării să fi fost incendiat fie de bombe lansate din avion, fie de tirurile artileriei. Precizări în acest sens au fost făcute şi de prof.univ. dr. Valeriu Avram, de origine buzoiană, istoric din domeniul aviaţiei”, precizează istoricul Valeriu Nicolescu.